Iunie – iulie 1945: Întoarcerea armatei operative în țară
În urmă cu 77 de ani, în perioada iunie – iulie 1945, avea loc întoarcerea armatei operative în țară. Acest eveniment este descris pe larg de istoricul Alesandru Duțu, prin intermediul unei postări pe pagina de Facebook. Redăm mai jos notele istoricului militar:
După ce a încetat operaţiile militare împotriva trupelor germane şi ungare (12 mai 1945), armatele 1 şi 4 române (aflate în subordinea Frontului 2 ucrainean) au staționat în bivuacuri (în afara localităţilor cehoslovace), timp de o lună, la aproximativ 90 km de Praga, în zonele Nem. Brod, Humpolec, Jihlava (Armata 1) și Zdirec, Nove Mesto, Bistrice (Armata 4).
În acest timp, Aparatul politic, introdus de curând în oştire, a organizat și susținut 14 475 conferințe, 11 500 convorbiri cu ostașii, 30 000 ,,ore ale ostașului”, 76 școli de alfabetizare, 136 gazete de perete pentru ofițeri, 3 019 gazete de perete pentru soldați, 86 ,,colțuri ale ostașilor”, 72 de mitinguri, 201 biblioteci cu 38 800 de volume, 910 șezători, 86 spectacole artistice, 380 manifestări sportive, în cadrul cărora a fost prezentată noua situație politică din țară (unde, la 6 martie 1945, sovieticii impuseseră guvernul dr. Petru Groza dominat de comunişti), declaşând, totodată, acţiunea de influenţare politică a ostaşilor şi de epurare a cadrelor care nu agreau (sau se opuneau) noii orientări orientări politice din ţară. Prima victimă a fost generalul Nicolae Dăscălescu, comandantul Armatei 4.
Concomitent, fiecare unitate a ridicat, în apropierea bivuacului, câte o troiță, în memoria camarazilor căzuți în lupte
Datorită imposibilității obținerii vagoanelor necesare (căile ferate române erau sub control sovietic), deplasarea armatelor 1 și 4 române spre țară s-a făcut prin marșuri pe jos, pe două itinerarii paralele (Stoky – Bistrice – Boskovice – Prostejov – Kroměříž – Uherské Hradiště – Uherské Brod – Trencin – Zvolen – Lucenec – Miskolc – Debrețin – Oradea, respectiv Humpolec – Brno – Hodonin – Zlate Moravce – Banská Štiavnica – Tiszafüred – Gyula – Arad), în perioada 9 iunie – 22 iulie 1945, marile unități intrând, initial (începând cu 8 iulie), într-o zonă de primă destinație, pe granița de vest a țării (Oradea – exclusiv, Remetea, Lunca, Buteni, Socodor, Salonta pentru Armata 4 și Arad, Curtici, Ineu pentru Armata 1 .
Fiecare unitate a constituit coloane de marș, având în frunte elementele auto, urmate de cele hipo și pedestre. Pentru o mai bună coordonare, deplasarea a fost organizată astfel încât unitățile să se afle în mișcare și să staționeze concomitent pentru a se evita suprapunerile de coloane. Între divizii a fost planificat un interval de circa o oră, iar între regimente de o jumătate de oră. În timpul marșului ostașii au purtat asupra lor numai arma, sacul cu merinde și foaia de cort; echipamentul și armamentul mai greu au fost transportate cu mijloace auto și hipo.
O atenție deosebită a fost acordată recunoașterii și pregătirii itinerarelor de marș, precum și asigurării logistice. În acest scop au fost organizate centre de reaprovizionare cu subzistențe și materiale provenite din stocurile proprii, din cele trimise din țară sau din subzistențe procurate contra-cost din localitățile pe unde se mărșăluia.
Profitând de faptul că deplasarea se făcea prin locurile în care militarii români înscriseseră numeroase pagini de eroism, unitățile au comemorat eroii căzuți în lupte cu câteva luni înainte și au ridicat troițe și monumente. La Oremov Laz, la 2 iulie 1945, a fost dezvelit un monunent lucrat din marmură pe al cărui soclu era scris: ,,Eroilor români din Corpul 4 armată și din bravele divizii 2 și 3 munte căzuți în regiunea Cervena, Oremov Laz și înălțimile Javorinei pentru eliberarea Cehoslovaciei”. Monumente asemănătoare au fost dezvelite la 6, 21 și 24 iulie 1945 la Lucenec, Kromeriz și Piestany.
Deplasarea s-a desfăşurat într-un ritm mediu de 30 km pe zi, la trei – patru zile de marș acordându-se una – două zile pentru repaus.
Primirea în țară a fost organizată, în conformitate cu indicațiile guvernului, de către Ministerul de Război și Ministerul Afacerilor Interne. Pentru omagierea luptătorilor au fost organizate primiri festive, sau parade militare la Diosig (12 iulie 1945), Arad (25 iulie), Oradea (27 iulie), Timișoara (4 august), Huedin (6 august), Cluj (10 august), Sibiu (12 august) etc.
Un loc distinct l-a ocupat parada militară desfășurată la București, la 23 august 1945, la care, în contextul ,,grevei regale”, nu a participat regele Mihai I
Pentru primirea festivă a unităților întoarse de pe front, Ministerul de Război a ordonat ca în fiecare localitate să se constituie câte un Comitet compus din reprezentanți ai armatei, autorităților locale, Crucii Roșii și a tuturor organizațiilor de masă. În mod concret, s-a cerut ca în dimineaţa zilei, să se bată clopotele bisericilor, la intrarea în localități să se amenajeze arcuri de triumf (din lemn, verdeață etc.), să se arboreze drapele naționale și aliate, primarii să ureze militarilor bun sosit, iar populația să-i omagieze. În localitățile în care unitățile staționau mai mult timp trebuiau organizate slujbe religioase și ținute cuvântări de către reprezentanții autorităților civile și militare, ai bisericii și organizațiilor de masă.
Un ,,loc de cinste” în aceste activități trebuia acordat ,,trupelor aliate invitate, membrilor familiilor celor căzuți pe front în actualul război, invalizilor și răniților de război din spitalele locale”. În funcție de posibilități, puteau fi organizate și mese comune, serbări câmpenești, reprezentații artistice, întreceri sportive, șezători, retrageri cu torte, artificii, în timp ce muzicile militare cântau în piețele publice și zonele de cantonare.
Cuvinte de bun sosit au adresat militarilor reveniți de pe front primul-ministru, ministrul de război și alte numeroase oficialități. La rându-le, comandanții de mari unități au mulțumit pentru primirea făcută și au dat asigurări că își vor face datoria în timp de pace.
Din zonele de primă destinație de pe granița de vest a țării, trupele române au început deplasarea spre garnizoanele finale, la 28 iulie, cu unitățile destinate a se deplasa pe jos. Ulterior, începând cu 9 august, au fost îmbarcate și transportate cu calea ferată diviziile 9 gardă, 21 și 10 infanterie, precum și elementele neîndivizionate ale corpurilor 2 și 4 armată.
Ultimele elemente ale trupelor operative au intrat în garnizoanele de pace la 26 septembrie 1945, la peste patru luni de la sfârșitul războiului. Întârzierea nu a fost întâmplătoare, ci programată de autoritățile guvernului instaurat de sovietici la 6 martie 1945 pentru se crea timpul necesar implantării în structurile militare a aparatului pentru educație, cultură și propagandă, care să înceapă procesul de infuențare politică a militarilor.
Pe larg: Alesandru Duţu, Armata română în vremuri de cumpănă (1945-1965), INST, Bucureşti, 2016.
