Crezul său în ceea ce privește istoria României precum și scopul demersului de a publica lucrări de mare întindere despre textele care prezintă informații din istoria României este exprimat în prefața la volumul 1 din monumentala lucrare Fontes Historiae Daco-Romanorum:
„Din lectura celor două opere ce publicăm acum, precum și din lectura celor ce sperăm să tipărim în curând, se va putea vedea … [că] noi am fost înainte de unguri, nu numai în Dacia, dar, ceea ce este de o extremă importanță și în Panonia și peste tot locul în vechea Ungarie”.
Profesor de latină
Născut pe 2 octombrie 1866, la Lisa, Gheorghe Popa-Lisseanu, istoric si filolog, a studiat la Facultatea de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti.
Ulterior, a devenit profesor de latină la liceele bucureștene „Sf. Sava”, „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr” si a îndeplinit funcțiile de inspector general în 1914, director general al învățământului secundar în 1919, de consilier tehnic în cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice, între 1922-1928.
A făcut și politică, fiind deputat al Partidului National Liberal intre 1922-1927, perioada în care a îndeplinit și funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților.
În paralel cu activitatea didactică, a desfăşurat o susţinută muncă de tipărire a izvoarelor istorice: Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum (15 vol., 1934-1939); Românii în izvoarele istoriei medievale (1939); Dacia în autorii clasici (2 vol., 1943).
A lăsat studii privitoare la continuitatea populaţiei autohtone la nordul Dunării după retragerea aureliană (Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă, 1941) şi două monografii referitoare la Insula şerpilor (1894) şi la Basarabia (1924).
S-a aplecat, în cercetările sale, şi asupra unor aspecte mitologice: Urme de sărbători păgâneşti (1907), Mitologia greco-romană. Legăturile zeilor (2 vol, 1912-1913), precum şi asupra etnografiei şi folclorului (Poezia populară la români, 1894; Fidra şi Floriile, studiu de mitologie populară, 1899).
Academician
A fost preocupat de ridicarea nivelului învăţării, în învăţământul secundar, a limbilor clasice, cu deosebire a latinei: Învăţământul limbii latine în gimnazii şi liceu (1904), Gramatica limbii latine (1909), Din metodica limbilor clasice (1915), Studii pedagogice. Limbile clasice în învăţământul secundar şi metodica lor (1925), Istoria literaturii latine (1928), Gramatica limbii latine (1929, în colab.), Noţiuni elementare de limbă elenă (1929, în colab.) etc.
A tradus: „Istoria romană” a lui Eutropius (1916), „Oratio pro Marcello” de Cicero (1919), „Corespondenţa dintre Plinius şi împăratul Traian” (1920), „Amor şi Psyche” după Apuleius (1924), „De amicitia dialogus” de Cicero (1929, în colab.), „Excerpte din Tristia şi Pontica” de Ovidiu (1929, în colab.).
A fost membru corespondent al Academiei Române din 7 iunie 1919.
A murit pe 14 mai 1945, la Bucureşti.
