Prefacerile romane în teritoriile dacic și scitic
Ștampilă tegulară de la Gradać lasă să se înțeleagă că pe malul stâng exista o oarecare prezența romană. Cercetările de la Gornea arată că această cetate și-a încheiat existența către 400. În ceea ce privește Dacia Ripensis, limitele sale vestice și estice sunt Dierna și, respectiv, râul Vit, reședința guvernatorului fiind la Ratiaria. Grosul armatei era reprezentat de legiunile V Macedonica și XIII Gemina, dar Notitia Dignitatum menționează și trupe auxiliare și cunei, precum și două escadre navale.
Sub Diocletian, Moesia Inferior a fost divizată în Scythia și Moesia Secunda. Limita dintre ele pornea de la Dunăre, la est de Altinum (Oltina), mergând aproximativ Nord-Sud pe la vest de Zaldapa şi Scopis, apoi cotea spre est atingând ţărmul mării la est de Geranea (Ekrene). Legiunile I Italica și XI Claudia staționau pe teritoriul provinciiei Moesia Secunda. Aici s-a încercat refortificarea limes-ului, dovezii fiind doua inscripții, una din 297 și cealaltă, cu un text asemănător, descoperită la Durostorum.
Cetatea Dafne, ridicată de Constantin cel Mare pe malul stâng al Dunării, a servit viitorilor împărați, cum ar fi Valens, care și-a așezat tabăra aici în vremea luptelor cu goții, conform lui Marcellinus. De asemenea, Procopius din Cezareea menționează și el cetatea, menționând că
Iustian se ocupase de reclădirea cetății distrusă de barbari. În legătură cu această cetate au fost puse şi două trupe, onstantiniani Daphnenses şi Balistarii aphnenses, care se aflau sub disposaitione viri illustris magistri militum er Thracias, între legiones comitatenses.
Provincia Scythia, care corespundea în linii mari vechii Scythia Minor, e amintită de izvorul Notitia Dignitatum, cu unele erori privind sediile legiunilor care staționau. În același izvor sunt amintite trupele auxiliare și efectivele vamale, comandant peste o cohortă a legiunii I Iovia, al unor nave uşoare (musculi) ale legiunii I Herculia şi al flotilei de ambarcaţiuni cu fundul plat. Într-un alt izvor, Itinerarium Antonini, se găsește o altă eroare privind sediul legiunilor staționate în provincie, I Iovia Scythica și II Herculia.
Așadar, cercetările arată că romanii au fost activi în această margine a Imperiul, încercând să își fortifice granițele și să răspândească limba și cultura latină. Prezența legiunilor și diferitele reorganizări ale teritoriului arată însă instabilitatea unui spațiu pe care romanii au încercat să îl folosească ca bastion de apărare și pe care au reușit într-o măsură să și-l aproprie.
