Istoria creștinării neamului românesc, într-un colind (VIDEO)

 

Creația populară „Colindul Sfântului Apostol Andrei” prezintă istoria propovăduirii creștinismului românilor din Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, relatează basilica.ro.

Potrivit tradiţiei, teologilor şi istoricilor, Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, aminteşte RADOR.

În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea afirma: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. Dupa tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Scityia, lui Ioan în Asia”.

De asemenea, Calendarul gotic (sec. al IV-lea) şi Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) susţin şi ele ipoteza misiunii Sf. Andrei în Scitya (Dobrogea de astăzi), reluată şi de scriitori bisericeşti – cum sunt călugărul Epifanie (sec. VIII), în „Viaţa Sfântului Apostol Andrei”, care afirmă că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii.

Textul colindului, cules de Maria Dinu, a fost publicat în revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 9-10 din anul 1935, în articolul „Legende dobrogene despre Sfântul Apostol Andrei”, scrie basilica.ro.

Apostol

Sfântul Andrei a fost, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos şi unul unul dintre cei 12 apostoli ai Săi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfântul se bucură de o cinstire deosebită la noi în ţară, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român.

Cinstirea și evlavia poporului român față de cel care a propovăduit pentru prima dată creștinismul în Dobrogea a fost oficializată în februarie 1997, când Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei „Ocrotitor al României”.

În 2002, 30 noiembrie a devenit Sărbătoare Naţională Bisericească, iar din 2012 zi liberă nelucrătoare și sărbătoare legală.

Totodată, Catedrala Națională, sfințită în Anul Centenar, poartă hramul „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”, alături de „Înălțarea Domnului-Ziua Eroilor”.

Vestitor

Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în ţara noastră, scrie RADOR.

Cercetătorul George Alexandrou a descris faptul că Sfântul Andrei a petrecut 20 de ani într-o peșteră în Dobrogea, iar după aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras, unde Sfântul Andrei a murit ca martir, unii istorici fixând data în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii  64-67, iar alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian, în anii 81-96.

Conform istoricilor, există mărturii că ar fi fost răstignit pe o cruce în formă de X – de unde şi reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Andrei împreună cu o astfel de cruce -, sau că ar fi fost legat de un copac.

Colindul Sfântului Apostol Andrei

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de artărei,
Sfânta mânăstire,
Loc de tăinuire,
Și tămăduire,
Se pitește-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât.

De la schit în sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Si descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinții că-i găsea,
Cu ei că vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-și făcea.

La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,

Traian că venea,
La slujbă ședea,
Slujba asculta,
Și îngenunchia,
Și nu se-nchina.

Pe murg călarea
Și calea-și lua,
La cetatea lui,
A Trofeului.
Andrei col’la schit,
Uite c-a ieșit,
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Și potcapu’ lui,
Arca cerului,
Cu veșminte sfinte,
Frații înainte,
Cu toiag și cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse.

Iară Sânt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se ruga mereu,
La bun Dumnezeu.