Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor, cel care i-a creștinat pe strămoșii noștri

 

Sfântul Andrei a fost primul ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos. El a avut o legătură specială cu teritoriul țării noastre, fiind părintele creștinismului românesc. 

Sfântul Apostol Andrei a început prin a predica Evanghelia în Asia Mică. De acolo a venit în ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră și i-a creștinat pe strămoșii noștri. El este considerat protectorul neamului românesc.

Începând cu anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea să fie însemnată cu crucea roșie în calendarul bisericesc.

Martor al minunilor

L-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă. A fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui.

Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor.

S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți.

Prezență pe teritoriul românesc în secolul al III-lea

Prima și cea mai veche tradiție care menționează pre­zența Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul românesc a fost consemnată de Origen în secolul al III-lea, explică prof. dr. Emilian Popescu, pentru ziarul Lumina, preluat de basilica.ro.

Origen spune că atunci când Apostolii s-au adunat și au stabilit aria de misiune pentru fiecare, și acest lucru s-a făcut probabil la Sinodul Apostolic din 49/50 d.Hr., potrivit Tradiției, lui Andrei i-a revenit Sciția.

Ce este Sciția?

În Antichitate, două mari popoare dominau spațiul acesta: sciții, care locuiau în sudul Rusiei și al Ucrainei, și tracii, care locuiau în Peninsula Balcanică și o mare parte din Asia Mică.

Sciții aceștia s-au extins și în Dobrogea, și în secolul I erau niște regate scitice în Dobrogea de Sud, pe la Man­galia, de aceea și provincia a fost numită Sciția Mică, identificată cu Dobrogea.

Aria geografică de misiune a Sfântului Apostol Andrei este stabilită la Sinodul Apostolic din Ierusalim.

După aceea, mai este o informație dată de Papa Ipolit al Romei, care a trăit în secolul al III-lea și a murit ca martir în 235, care spune că Sfântul Apostol Andrei a răspândit credința creștină la traci și la sciți, ca și două vecinătăți.

Tracia și Sciția erau provinciile care în vremea lui aveau această denumire, Dobrogea și Tracia de Sud, adică teritoriul pe care îl stăpânesc turcii acum și are capitala la Adrianopol, acolo era centrul provinciei Tracia.

Nu a depășit granițele Dobrogei

Cum s-a răspândit Evanghelia din Dobrogea în tot spațiul românesc? Sfântul Apostol Andrei a ajuns acolo, și în mod sigur nu a trecut și a stat câteva zile, ci a rămas o perioadă îndelungată, a creat comunități, a avut ucenici care, evident, aveau legături și cu ceilalți de la nordul Dunării.

Sfântul Andrei nu a depășit granițele Dobrogei. Practica folosită de Apostoli era ca să meargă întâi în orașe pentru că, așa cum spunea un istoric englez, referitor la Sfântul Apostol Pavel și ca un genial conducător, el și-a ales orașele pentru că acolo era centrul satanei și autoritățile care aveau putere și peste teritoriul rural.

Între timp s-au mai descoperit și alte izvoare, în special provenite din Occident, care se bazează pe izvoare mai vechi. Acestea sunt alcătuite în secolul al IX-lea și au fost publicate în ultimii 20 de ani.

În acestea, predica Sfân­tului Apostol Andrei în Sciția este atestată.

Aceste izvoare occi­dentale au stat la baza Martirologiului Roman al Bise­ricii Occidentale.

Istoria moaștelor Sfântului Andrei

După ce a predicat aici, pe teritoriul românesc, Sfântul Andrei s-a stabilit la Patras, unde a convertit foarte mulți păgâni.

Chiar soția guvernatorului, care se numea Egeas, s-a convertit la crești­nism. Sfântul Andrei a murit la Patras și documentele spun că guvernatorul de atunci l-a răstignit pe un măslin, i-a legat brațele cu frânghii și l-a răstignit în formă de X, ca să se chi­nuiască mai mult.

De aceea crucea Sfântului Apostol Andrei este în formă de X, după forma trupului sfântului, care a fost răstignit cu mâinile și picioarele date în formă de cruce.

Mai târziu, Împăratul Constantin cel Mare a construit o catedrală unde a vrut să aducă moaștele celor 12 Apostoli și unde să fie înmormântat și el.

Catedrala a fost terminată de Constanțiu, în 357, care a adus cele mai apropiate moaște în catedrală, adică cele ale Sfântului Andrei, păstrate la Patras.

Singurul Apos­tol care a fost adus întreg la Ca­tedrala Sfinților Apostoli a fost Sfântul Andrei.

Capul a rămas la Patras

Moaștele sale au rămas la Constantinopol până în secolul al IX-lea, când îm­pă­rat al Bizanțului era Vasile I Ma­cedoneanul, fondatorul di­nas­tiei macedonene.

Acesta a cu­noscut la Patras o doamnă, Da­­nielis, care, venind la Cons­tan­­­tinopol, l-a înduplecat pe Vasile I Macedoneanul să îi dea capul Sfântului Andrei, pe care avea să îl ducă la Patras.

Capul Sfântului Andrei a rămas acolo până astăzi.

Celelalte moaște, fără cap, au rămas la Constan­ti­nopol.

În 1204 a fost în­ființat Imperiul Latin de Ră­sărit.

Împărțite în lumea creștină

Moaștele au rămas acolo până în anul 1247, când un rege fran­cez, Ludovic cel Pios (este cano­nizat, Ludovic cel Sfânt), venind la Constan­ti­nopol, a dorit să ia cât mai multe vestigii le­gate de Per­soana Mân­tui­to­rului: co­roana de spini, cuiele din Sfânta Cruce, dar și moaș­tele Sfântului Andrei.

Nu a reușit să le ia, însă o parte dintre ele au ajuns în Italia și aici s-au împărțit.

Astăzi, moaștele Sfân­tului Andrei, în afară de cap, sunt împărțite în întreaga lume creștină.