„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine”
Astăzi, 6 iunie, se împlinesc 105 de ani de la nașterea lui Ion Rațiu, cel care avea să fie numit „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut”. Născut pe data de 6 iunie 1917, la Turda, acesta a luptat toată viața pentru democrație, fiind descendentul unei importante familii românești, care a fost înnobilată în 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen.
Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost liderul generației memorandiștilor.
Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu. Educația primită acasă i-a format decisiv personalitatea lui Ion Rațiu, care a privit ca pe o datorie a vieții sale angajamentul democratic și lupta pentru drepturile celor supuși capriciilor unor tirani.
A studiat la liceele „Regele Ferdinand” din Turda şi „Gheorghe Bariţiu” din Cluj (1927-1934). A urmat apoi cursurile Universităţii din Cluj (1934-1938), fiind licenţiat în Drept. De asemenea, a obţinut o diplomă Master of Arts (Ştiinţe Economice) şi titlul de doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Cambridge, Marea Britanie (1940-1943).
Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca oferă în fiecare an premiul „Ion Rațiu”
În 1940, Ion Rațiu a plecat din țară, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Totul avea însă să se schimbe în momentul în care generalul Ion Antonescu instaura regimul totalitar de extrema dreaptă, împreună cu legionarii. Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.
După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu, care era conștient de pericolul din țară.
Opoziția față de comunism i-a atras al doilea exil. În calitate de jurnalist la BBC sau alte agenții internaționale de presă, în calitate de fondator al unor publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber și în calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrație în România.
Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
Ion Rațiu era printre puținii care aveau energia și resursele materiale pentru a străbate globul pământesc pentru a vorbi despre românii supuși unui brutal regim de teroare. A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) în tinereţe, după 1990 a devenit un membru de frunte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD). A candidat, din partea acestui partid, la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, obţinând 617.007 voturi valabil exprimate (4,29 %), precum şi la cele parlamentare. Testamentul său politic, cum spunea el, ”lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei.
