Interzicerea Gărzii de Fier și asasinarea lui I.G. Duca
Soția lui Ghica vorbea chiar de complicitatea lui Carol II în asasinarea soțului ei de către Nicadori. De altfel, Gafencu a revelat și înspăimântător de proasta reacție a autorităților polițienești, unul dintre cei trei asasini, Caranica, fiind „nevoit”, după ce se plimbase două ore nestingherit la Gara de Nord, să se predea personal primului-procuror. Însemnările politice ale lui Gafencu arată cât de corupt era un stat condus deja de o camarilă care își urma propriile ei interese și organiza viața politică după modelul unei scenete cu păpuși.
Posibila complicitatea a lui Carol II la uciderea lui I. G. Duca era semnalată și de Constantin Argetoianu în memorii. În privința lui Argetoianu totul, dar absolut totul trebuie consumat cu un grăunte de sare, căci memoriile lui Argetoianu sunt de fapt rescrieri ale unor jurnale, iar adesea, dincolo de comicul unor situații, omul de stat român tinde să exagereze și să se poziționeze pe sine într-o lumină ultrafavorabilă.
După suspendarea Cuvântului la 1 ianuarie, a fost arestat și Nae Ionescu în ziua următoare pentru instigare la crimă, intelectualii de dreapta naționaliști, ortodoxiști și antisemiți, ca Iorga, protestând. Nae Ionescu, acest guru interbelic, șarmant, oportunist fără cusur, eminență cenușie a Legiunii după debarcarea lui din camarila regală, a petrecut o perioadă, scurtă, în închisoare, după care a continuat să fie un director de conștiință al legionarismului. Mihail Sebastian, în ultimul număr al Cuvântului, s-a abținut de la comentarea evenimentelor politice, optând pentru publicarea unor texte cu tematică culturală. Curios, într-adevăr, de ce a ales Sebastian să nu atace subiectul, care viza de fapt întreg statul român, întreaga societate.
Asasinarea lui I.G. Duca la Sinaia, în realitate, nici măcar nu se datora scoaterii în afara legii a mișcării legionare, căci cel care a tras sforile în culise fusese de fapt Nicolae Titulescu. Sigur, motivația lui Duca a fost încercarea legiunii de a instaura un regim anticonstituțional, însă sprijinul pe care ministrul de externe Titulescu l-a primit la acea dată de la Paris și Praga a fost de o importanță capitală. Titulescu se temea de ascensiunea hitlerismului, așa că, după scoaterea în afara legii, a și părăsit țara pentru o perioadă, plecând în Cehoslovacia.
