Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Cantacuzino – Grănicerul și legionarii
Articole online

Cantacuzino – Grănicerul și legionarii

Gheorghe Cantacuzino

Mișcarea legionară a beneficiat de sprijinul unei părți a elitei intelectuale și economice din București, mai ales după 1933. Creșterea rapidă a mișcării s-a datorat în mare parte donațiilor în bani, terenuri și materiale de construcție din partea elitei conservatoare: tabăra de muncă Giulești și terenul Casei Verzi, alături de alte proprietăți, nu ar fi avut cum să ajungă la Codreanu și ai săi altfel.

Cantacuzino – Grănicerul și legionarii

Industriași precum Ion Gigurtu sau Malaxa au sprijinit financiar mișcarea, alături de alte doamne burgheze din societatea românească.
Un colaborator care i-a fost foarte aproape lui Corneliu Zelea Codreanu a fost generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. Membru al Partidului Conservator, om cu legături până la vârful statului, un apropiat al reginei-mamă, Maria, ,,Zizi”, cum i se adresau apropiații, inclusiv regele Carol al II-lea, s-a apropiat de mișcarea legionară și mai ales de liderul ideologic și spiritual al acesteia, câștigându-i respectul.

Antisemit convins, un critic dur al francmasoneriei și un anticomunist total, Cantacuzino-Grăniceru le-a oferit legionarilor un excedent de legitimitate, oferindu-le protecția în cadrul politicii bucureștene, contactele sale în cadrul corpului de ofițeri și în cele mai înalte sfere ale politicii permițând mișcării să își extindă influența.

Prețuirea generalului pentru Codreanu a mers până într-acolo încât a fost de acord să îndeplinească, odată cu înființarea în 1935 a Partidului Totul pentru Țară și reintrarea în legalitate a mișcării după asasinarea lui I.G. Duca, funcția insignifiantă, în realitate, de președinte, liderul fiind, firește, Codreanu. Cantacuzino-Grănicerul în considera pe liderul legionar fiul său, iar mișcarea servea drept o mare familie în interiorul căreia fusese acceptat. Cu toate acestea, nu era privit cu ochi buni de toți adepții, mai ales din cauza caracterului său, a limbajului vulgar și a tendinței de a privi pe toată lumea de sus.

În schimb, serviciile pe care le-a făcut Legiunii nu au fost nici puțini, nici mice. Dincolo de sprijinul politic și de protecția juridică oferită mișcării, generalul și-a oferit casa pentru a fi transformată în sediul central al Legiunii.

Din corespondența lui Codreanu cu ,,Zizi” Cantacuzino-Grănicerul transpare, până în anii 1936-1937, o sinceră și împărtășită afecțiune, dincolo de afinitățile ideologice și de viziunea despre viață și lume cei doi purtându-și un respect reciproc. Odată cu moartea lui Moța și Marin în Războiul Civil Spaniol (1936-1939), relațiile dintre cei doi au început să se răcească și mai mult, înainte de acest eveniment zguduitor pentru întreaga mișcare Cantacuzino Grănicerul acuzându-l pe Codreanu de lașitate în fața principalului său contestatar, Mihai Stelescu. În acest context, generalul se gândea să părăsească funcția de lider al PTȚ, însă Codreanu a insistat să rămână, căci se temea că partidului ar fi putut fi interzis din nou dacă ar fi trebuit să asume el poziția de lider, în mod oficial.

Registration

Aici iti poti reseta parola