De ce a refuzat România în 1914 să intre în Marele Război? Lovitura dată de Italia lui Carol I
Când un tânăr sârb pe nume Gavrilo Princip l-a împușcat pe Franz-Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar, la 28 iunie 1914, nimeni nu s-a gândit că acest eveniment va duce la patru ani de confruntări militare sângeroase.
Imediat după declarația de război a Austro-Ungariei împotriva Serbiei, la 28 iulie 1914, Puterile Centrale și Antanta s-au trezit prinse într-un conflict militar care va deveni unul din cele mai distrugătoare din istoria omenirii.
Reticența opiniei publice față de Puterile Centrale
La începutul Primului Război Mondial, România era membră a Triplei Alianțe încă din 1883. Principalul motiv pentru care țara noastră a aderat la Tripla Alianță a fost comportamentul și amenințarea reprezentată de Imperiul Rus. România și-a câștigat independența după ce a participat ca aliat al Rusiei în războiul pe care aceasta l-a purtat cu Imperiul Otoman în 1877-1878. Însă, după război, Imperiul Rus a obligat România, să cedeze sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei. În plus, trupele țariste staționate pe teritoriul românesc au provocat multă instabilitate și dezordine.
După ce și-a obținut independența și a devenit regat (1881), România a căutat o alianță pentru a-și asigura securitatea împotriva marelui său vecin de la est. Doi ani mai târziu, țara noastră se va alătura Triplei Alianțe (Germania, Austria-Ungaria, Italia). Alianța va fi reînnoită de mai multe ori, ultima dată în 1913, dar nu a fost adusă în atenția opiniei publice românești.
Nu a fost expusă poporului român din cauza sentimentelor profunde pro-franceze din societatea românească, dar și din cauza modului în care Ungaria i-a tratat pe cei trei milioane de români din Transilvania. Începând cu 1907, Bucureștiul a început să se distanțeze încet de alianța cu Austro-Ungaria. Astfel, izbucnirea Primului Război Mondial surprinde România în tabăra Puterilor Centrale. Cu toate acestea, cu doar o lună înainte de declanșarea conflictului, regele Carol I își avertizează aliații de la Berlin și Viena că va fi imposibil să mobilizeze armata română pentru a desfășura acțiuni militare împotriva Rusiei deoarece „problema românilor din Transilvania a provocat un val de sentimente negative față de Ungaria”.
Regele Carol I a fost susținut de Petre. P. Carp
Poziția României față de conflict a fost discutată în cadrul Consiliului de Coroană convocat de Regele Carol I al României la 3 august 1914. Consiliul a avut loc la reședința de vară a regelui de la Sinaia și a fost format din membri ai guvernului și politicieni cu experiență. Regele Carol I s-a declarat împotriva neutralității și dorea ca România să intre în război de partea Puterilor Centrale, aducând ca argumente prevederile acordului dintre România și Tripla Alianță. În mod surprinzător, a fost susținut de unul dintre cei mai mari adversari ai săi, Petre. P. Carp.
Premierul Ionel Brătianu s-a declarat pentru neutralitate și a fost susținut de politicieni apropiați de Antantă, printre care Tache Ionescu, care susținea că tratatul prevedea intrarea României în conflict doar în cazul în care Puterile Centrale erau atacate. În acest caz, Germania și Austro-Ungaria erau cele care atacau Serbia.
Consiliul se aștepta și la poziția Italiei, care semnase cu Puterile Centrale un tratat similar cu cel al României. Când dezbaterile erau în plină desfășurare, a venit și decizia luată de Italia.
Iată cum a primit I.G. Duca, unul dintre participanții la Consiliu, vestea că Italia va rămâne neutră:
„În timp ce dialogul era mai intens, ușa se deschide și apare un om cu o telegramă pe o tavă de argint. I-o înmânează lui Brătianu care o deschide repede: era vestea oficială a neutralității Italiei. O adevărată lovitură de grație. Sentimentul era că după aceasta regele nu va mai putea să-și apere punctul de vedere. El tăcu, cu un gest de resemnare. Eram cu toții extaziați și îl priveam pe Carp, care cu câteva minute înainte afirmase cu atâta încredere că Italia nu va rămâne neutră. Probabil că a ghicit în ochii noștri că eram ca și cum am fi spus: „nu vedeți că toate argumentele dumneavoastră au aceeași valoare?”
Regele Carol I a acceptat decizia Consiliului, deși a fost puternic afectat de faptul că România nu va intra în război. Bolnav și supărat de turnura evenimentelor, avea să moară la 10 octombrie 1914. Nepotul său, Ferdinand, în vârstă de 49 de ani, avea să devină noul rege al României.
