Dacă onorabilii ai grădinilor de vara cu orchestra și dizeuri ar coborî câteodată în subsolul halei de carne Ghica din București și ar vedea ce aspect are carnea de cal, care li se prezintă sub formă de mititei și patricieni de… vacă, ar renunța la tocături și fripturi, mulțumindu-se numai cu ceapă și cu brânză, plus șpriț.
În subsolul halei de carne Ghica este o despărțitură plină de cârlige unde comercianții măcelari angrosiști fac distribuirea cărnii adusă pentru comercianții măcelari detailiști.
Pe albul peretelui din spatele cârligelor, un mucalit a desenat o inimă străpunsă de un cuțit și a scris dedesubt:
„Rabdă inimă și taci, ca pământul pe care-l calci…”.
Fără îndoială că acea compoziție de perete a fost redactată de un comerciant detailist care trebuie să plătească la engross 13.000 – 14.000 lei pe kg de carne de miel pe care este apoi obligat s-o vândă la detaliu în hală cu 12.000 lei kg, conform prețului din Mercurialul Camerei de Comerț și Industrie.
Mielul a început să îmbătrânească și să devină berbec sau oaie, după caz.
De aceea miei se găsesc tot mai greu în regiunile producătoare, fapt care a provocat o ridicare a prețurilor în ultimele zile.
La țară, mielul tăiat nu se poate găsi fără 9.500-10.000 lei kg.
La scumpirea mărfii se adaugă noile taxe ale Camerei de Comerț, de la 175 la 1.000 lei de miel, ale Camerei Agricole de la 100 la 500 lei, ale Fiscului de la 600 la 2.000 lei de bucată.
Taxele și transportul se ridică la 2.500 lei per kg.
Dacă forurile competente ar da un preț rezonabil pentru carnea de berbec, ținând seama de pretențiile crescătorilor, piața ar fi mai bine aprovizionată cu carne tăiată de ovine.
Deocamdată se constată o lipsă tot mai accentuată în acest compartiment al comerțului de măcelărie.
Sursa: Gazeta Municipală din 2 iunie 1946
