Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Închinarea Moldovei: Pace și comerț
Articole online

Închinarea Moldovei: Pace și comerț

otomani

La 5 octombrie 1455 sultanul Mehmed II Fatih îi trimitea voievodului moldovean, Petru Aron, o somație prin care îi cerea ca în termen de trei luni să trimită haraciul la Poartă.

Închinarea Moldovei: Pace și comerț

Din textul somației reiese clar că, de fapt, Petru Aron fusese cel care avusese inițiativa de a cumpăra pacea de la otomani, căci în scrisoarea de răspuns sultanul acceptă suma de două mii de ducați de aur ca preț al menținerii păcii.

Izolat din punct de vedere politic și cunoscând bine ravagiile pe care Mehmed al II-lea le produsese la sudul Dunării, Petru Aron, împreună cu boierimea moldoveană, acceptă plata celor două mii de ducați. La 5 iunie 1456 domnul moldovean își motiva astfel decizia de a încheia pacea cu otomanii: ,,Nu avem nici un fel de sprijin și de ajutor din nicio parte”. Închinarea din 1456 e importantă pentru că ne arată că nu au existat numai conflicte între Imperiul Otoman și Țările Române, ci, de cele mai multe ori, calea aleasă era cea a diplomației. În cazul Moldovei, Mihu logofătulul a fost împuternicit de Petru Aron și de boierime să ,,înlăture greutatea noastră și să ne facă nouă pace”.

Otomanii, conform documentelor, aveau obiceiul de a adresa somații politice de acest fel suveranilor creștini pentru a proba supunerea lor. Somația avea rolul de a reglementa pa cale pașnică relațiile dintre musulmani și nemusulmani, în cultura otomană fiind numită ,,djihad-ul cel mai merituos”. După încheierea păcii între sultan și domnul Moldovei, la 9 iunie 1456, Mehmed al II-lea emitea o așa-numită ,,poruncă imperială”, numită ,,hukum”, prin care erau reglementate relațiile dintre cele două entități în ceea ce privește comerțul. Documentul este în fapt un ,,salv-conduct” referitor la negustorii din Moldova, care primeau din partea Porții trei libertăți, trei drepturi: libertatea de mișcare pe teritoriul otoman, libertatea de a face comerț și, de asemenea, garanția că viața și mărfurile lor vor fi protejate pe teritoriul sultanului.

Acest document emis de cancelaria otomană pentru funcționarii săi practic redeschidea calea Moldovei spre Dunăre și spre Poartă, relansa viața comercială a statului de la nord de Dunăre cu zonele din jurul Strâmtorilor, conferind în același timp drepturi și libertăți celor care voiau să tranziteze mărfuri din teritoriul Moldovei și oferind pacea pe care atât domnul, cât și boierii o doreau, mai ales în contextul în care un eventual război ar fi fost devastator pentru micul stat moldovean.

Registration

Aici iti poti reseta parola