Istoricul Lavinia Betea, în cartea „Poveşti din Cartierul Primăverii”, relatează un episod soacră-ginere, petrecut prin 1977.
Lavinia Betea a aflat întâmplarea, care scoate în evidență cât de îngust era la minte politrucul Nicolae Ceaușescu, de la Ilinca Bartolomeu, fiica lui Grigore Preoteasa, ministru de externe al României în perioada 1956-1957.
Nici mai mult, nici mai puțin, dictatorul comunist, că să nu se abată de la disciplina de partid, i-a confiscat soacrei toată ţuica pe care aceasta o făcuse în gospodăria sa din Petrești, pentru că încălcase o lege care interzicea transportul alcoolului dintr-un judeţ în altul.
„Arde-l-ar focu’ pe Neculai! Uite, am făcut ţuică la ţară. Şi m-am gândit să-i duc şi lu’ ăsta o sticlă de ţuică.
Şi Neculai m-a întrebat: «De unde ai aşa ţuică bună? Păi, de la Petreşti!
Şi cum ai adus-o?
În damigeană, în portbagajul maşinii.
Şi nu ştii că n-ai voie să treci alcool dintr-un judeţ în altul?». Şi i-a confiscat toată ţuica!”, povestea Ilinca Bartolomeu.
Alexandrina Petrescu, soacra dictatorului, a murit la 102 ani, la câteva zile după execuţia soţilor Ceauşescu, iar istoria nu mai consemnează dacă după episodul din 1977 a mai venit la București să-l omenească pe gineri-su cu țuică din producția proprie.
Nu trebuie neglijat în această poveste că Alexandrina fusese nevastă de cârciumar, deci era obișnuită cu tranzacția de țuică de pe vremea regimului burghezo-moșieresc.
În Petrești, fetei Elena Petrescu i se spunea Lenuţa lui Briceag.
Porecla de Briceag o primise Nae Petrescu de la consăteni, după ce şi-a deschis prăvălie în casă.
Ţăranul cu pământ de „mijlocaș” vindea gaz, sare, zahăr, aţă, ace, cuie, tutun şi ţuică de casă.
Sigur comercializa și bricege, marfă deosebit de apreciată pe piaţa din Petrești.
Nae Petrescu a murit în 1949, după ce-a apucat s-o vadă pe Elena la casa ei, proaspăt măritată cu un element de viitor al regimului comunist.
Foto: Elena Ceaușescu și Alexandrina Petrescu
