Succesul Romei ca superputere s-a bazat pe capacitatea de a alinia armate mari și de a menține garnizoane provinciale considerabile pe perioade lungi de timp. Armata imperială cuprindea aproximativ 300.000 de soldați, dar ignorăm aproape în totalitate modul în care autoritățile militare aprovizionau unitățile de la granițe. Prin urmare, întrebările esențiale privind aprovizionarea armatei romane și impactul asupra populațiilor indigene al miilor de soldați care au sosit în provincii rămân fără răspuns.
Hrănirea armatei romane în Britania
Timp de mulți ani, literatura antică a fost singura dovadă prin care se putea explora logistica militară romană, deși aceste surse au furnizat foarte puține informații cu privire la aprovizionare sau la subiecte conexe, cum ar fi dieta soldaților. Cu toate acestea, începând cu anii 1970, studiul resturilor de animale excavate din siturile militare romane a produs primele dovezi directe privind obiceiurile alimentare ale soldaților, iar ritmul cercetărilor asupra ansamblurilor de faună din Marea Britanie s-a accelerat semnificativ în ultimele decenii. Aceste lucrări, care completează dovezile textuale, au dus la o mult mai bună apreciere a utilizării animalelor de către armată, nu numai pentru a susține dieta destul de bogată în carne a soldaților, ci și pentru a furniza lapte, brânză, piele, lână și alte resurse, se arată într-un proiect Cambridge University Press.
În ciuda acestor progrese, avem încă doar o înțelegere rudimentară a cantităților de animale consumate de soldații romani, unde și de către cine erau crescute și cum era organizată aprovizionarea. Simpla hrănire a celor 5500 de oameni dintr-o legiune, de exemplu, a necesitat controlul unor resurse agricole considerabile pe o suprafață mare și redistribuirea acestor resurse de la producători la consumatori. Modul în care autoritățile romane au realizat acest lucru rămâne aproape în întregime necunoscut, în ciuda faptului că a fost esențial pentru succesul imperialismului roman.
Un studiu pilot realizat de membrii echipei de proiect a investigat capacitatea analizei izotopilor de stronțiu de a stabili unde au fost crescute animalele consumate în fortăreața legionară de la Caerleon. Analiza, combinată în mod esențial cu eșantioane locale de biosferă de stronțiu, a demonstrat că cel puțin 25 % din bovine și, probabil, proporții similare de ovine/caprine și porci, proveneau din afara regiunii locale, unele fiind aduse cel puțin de la o distanță mai mare decât cea din Wessex și, posibil, de mai departe. Acest studiu a marcat un prim pas către o mai bună înțelegere a aprovizionării legionare, dar a evidențiat și rezoluția limitată care poate fi obținută doar cu ajutorul analizei izotopilor de stronțiu, în special în regiuni diverse din punct de vedere geologic.
Rețelele de aprovizionare cu animale la graniță
Feeding the Roman Army in Britain (FRAB), finanțat de Leverhulme Trust, va desfășura un program analitic ambițios pentru a examina logistica aprovizionării militare romane și pentru a aborda impactul armatei în provinciile de frontieră. Concentrându-se pe fauna din forturi și așezări rurale din trei zone de frontieră, proiectul va produce unul dintre cele mai mari seturi de date multi-izotopice din cercetarea arheologică de până acum, care va dezvălui originea animalelor, rețelele de aprovizionare și orice strategii de creștere introduse de romani pentru a crește și intensifica producția agricolă.
Obiectivul general al FRAB este de a răspunde la întrebarea privind modul în care armata romană era aprovizionată la frontierele Britanniei. Obiectivele proiectului sunt următoarele:
-identificarea rețelelor de aprovizionare a forturilor și fortărețelor prin stabilirea originii principalelor animale consumate;
-să reconstruiască strategiile de gestionare a animalelor și a peisajului (de exemplu, îngrășăminte, regimuri de furajare și alimentație) și să investigheze dovezile de intensificare a agriculturii pentru a satisface nevoile armatei romane;
-explorarea variației cronologice a aprovizionării pentru a stabili dacă aprovizionarea s-a schimbat sau nu odată cu stabilirea frontierelor;
-furnizează un set mare de date comparative și noi date cartografice pentru a stimula studii mai ample privind proveniența faunei în arheologia romană și nu numai.
Ce informații sunt analizate în mod special?
Materialul sursă al proiectului provine din 15 situri din cele trei zone de studiu de caz (identificate de un studiu anterior de definire a domeniului de aplicare), unde săpăturile au produs ansambluri faunistice optime pentru obiectivele proiectului (Figura 1).
1.Țara Galilor de Sud (c. 55-200 d.Hr.)
a.două cetăți legionare: Usk; Caerleon
b.două forturi auxiliare: Cardiff; Loughor
c.trei așezări rurale: Nash; Thornwell Farm; Whitton
2.Zidul lui Hadrian (c. 120-220 d.Hr.)
a.cinci fortificații auxiliare: South Shields; Wallsend; Housesteads; Vindolanda; Birdoswald
b.orașul/bază de aprovizionare de la Corbridge
3.Zidul Antonin (c. 142-165 d.Hr.)
a.două forturi auxiliare și baze de aprovizionare: Inveresk; Cramond
Proiectul intenționează să analizeze rămășițele a peste 500 de animale, concentrându-se pe trei specii domestice dominante (bovine, ovine/caprine și porcine) din primele faze militare, cu eșantioane suplimentare din ocupația romană ulterioară. În timp ce aprovizionarea siturilor militare este principalul obiectiv, vor fi incluse și animale din așezări rurale selectate din sudul Țării Galilor pentru a explora potențialele situri „producătoare”. Prin urmare, acest proiect va reuni, pentru prima dată, două categorii cheie de așezări romano-britanice – militare și rurale – pentru a examina modul în care aceste situri erau conectate și cum fiecare a influențat-o pe cealaltă, ceea ce va duce la interpretări noi și mai bine informate ale economiei regiunilor de frontieră ale Marii Britanii romane.
