Imediat, Moldova a fost cuprinsă de teroare, după cum aflăm de la Paul de Alep, aflat în acele zile în voiaj pe meleagurile noastre:
„Îndată după plecarea leului, adică a domnului, groaza şi înfiorarea au cuprins populaţia oraşului, căci locuitorii ţării s-au schimbat toţi în tâlhari răzvrătiţi.
Toţi negustorii şi orăşenii s-au adunat şi şi-au dus lucrurile la mănăstiri. S-au întărit acolo, făcând baricade de trăsuri în jurul fiecărei mănăstiri. O mare spaimă domnea printre ei şi noi o împărtăşeam, căci în toată viaţa noastră nu fusesem martori la astfel de întâmplări.
Şi în timpul acesta au încetat rugăciunile şi liturghiile căci bisericile şi altarele erau pline de mărfuri şi provizii, fiind ticsite până la bolţi”.
Evreii erau schingiuiţi în toate nopţile
Înșuși Paul de Alep, care era în Moldova alături de Patriarhul Antiohiei, tatăl său, s-a ascuns într-o mănăstire de lângă Iaşi.
Gheorghe Rackoczi al II-lea l-a pus pe tron pe Ioan Gheorghe Ştefan: „În ajunul duminicii Floriilor a ajuns voievod. Cu toţii au îngenunchiat înaintea lui. Îl urau pe Vasile Lupu pentru că era fiu de grec”.
Citește și Patriarhul Antiohiei aduce la iași falca Sfântului Vasile și țăndări din Sfânta Cruce
După Paşte, Vasile Lupu s-a întors în Moldova cu o oaste de 40.000 de cazaci şi tătari, cu care l-a alungat pe Ştefan şi a ocupat Iaşiul în care se aflau şi cei doi clerici, martori ai crimelor comise de cazaci:
