I-au dat daruri din Siria şi i-au oferit moaşte.
„Domnul nostru patriarh i-a dat un dar de preţ, falca de jos a Sfântului Vasile cel Mare, care era galbenă, tare şi strălucea ca aurul, şi avea o mireasmă mai îmbătătoare decât chihlimbarul.
Dinţii şi măselele rămăseseră prinse fără să se clatine. Noi am căpătat cu greu aceste moaşte la Constantinopol.
Am cumpărat-o cu drahme de aur, precum am cumpărat şi altele în diferite locuri, împreună cu obiecte vrednice de cinstire, relicve ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, moaşte ale sfinţilor şi vestiţilor apostoli, căci se poate găsi orice în regina oraşelor”, scrie Paul de Alep.
Citește și Paul de Alep: Moldovencele sunt lipsite cu totul de sfială și cinste
Iată ce îi mai dăruiau domnitorului Vasile Lupu:
„Puţin untdelemn izvorât din trupul Sf. Dimitrie, puţin sânge al Sfântului Gheorghe, o fărâmă din fruntea Sf. Apostol Filip, vertebrele martirei Anastasia, care a scăpat pe oameni de vrăjitorie, o măsea a martirului Hermolaos, degetul Sf. Auxenţiu, unul dintre cei cinci însoţitori, falca sfântului Vasile cel Mare, o parte de untdelemn din trupul Sfântului Antonie cel mare şi din sângele lui Anastasie Persanul, o bucată din fruntea Sf. Chiprian şi a martirei Paraschiva, o coastă de la cei 40 de mucenici, un deget al arhidiaconului Ştefan, un deget al Sf. Teodor Stratilat, sânge al Sf. Blasiu, episcop de Sebastea, şi al martirului Eustaţiu, un deget al martirului Mamas, câteva bucăţi de piatră de la Golgota cea sfântă, înroşite cu sângele lui Iisus Hristos, câteva ţăndări din lemnul adevăratei cruci, de culoare neagră ca abanosul.
Erau închise într-o cutie rotundă, sculptată cu măiestrie, aşezată într-o pungă roşie trandafirie.
Când a văzut-o, Domnul Moldovei a rămas foarte mirat şi apoi s-a bucurat nespus de mult când i-a spus domnul nostru Patriarh: aceasta este dată în numele tău şi ea să te aibă în pază”, mai aflăm de la Paul de Alep, care a a fost dat pe spate de educația Domnitorului, însă a fost cam decepționat de de năravurile moldovenilor, despre care vom vorbi într-un articol viitor.
„Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei”
Paul de Alep (născut Būlus ibn Makārijūs az Zaim al-Halabī,) a fost un cleric și cronicar ortodox sirian, care între 1652-1669 l-a însoțit de la Damasc la Moscova pe tatăl său, Macarie Zaim, patriarh al Antiohiei sub numele de Makarios al III-lea între 1647 și 1672.
Paul de Alep a scris un jurnal de călătorie în limba arabă, cu denumirea de „Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei”, descriind cele două călătorii întreprinse alături de tatăl său, de la Damasc la Moscova, prin Imperiul Otoman (Anatolia, Istanbul), Țările Române, Ucraina și Cnezatul Moscovei, cu scopul strângerii de fonduri și al legăturilor cu bisericile creștin ortodoxe din aceste țări.
În timpul călătoriilor sale prin Țările Române, el i-a cunoscut pe domnitorul muntean Constantin Șerban Basarab (1654-1658) și pe domnitorul moldovean Gheorghe Ștefan (1653-1658), prezentând principalele evenimente din acea perioadă, precum expediția otomană din 1657, și lăsând descrieri și informații prețioase cu privire la cultura și obiceiurile românilor, precum și ale orașelor și locurilor prin care a trecut.
