Greșeala care a dus la deschiderea Zidului Berlinului
La finalul unei conferințe de presă, în seara de 9 noiembrie 1989, cu puțin înainte de ora 19:00, Günter Schabowski, membru al Comitetului Central, a făcut un anunț mai mult sau mai puțin întâmplător despre un nou regulament de călătorie pentru cetățenii RDG.
Ca răspuns la solicitările persistente ale cetățenilor RDG, conducerea SED a publicat un proiect de lege pentru o lege a călătoriilor la 6 noiembrie; inițial, doar secțiunea privind ieșirea permanentă (fără drept de întoarcere) urma să intre în vigoare. Această lege era menită să oprească plecarea în masă a persoanelor care fugeau din țară prin Cehoslovacia. La Leipzig, Berlin și în alte orașe au apărut manifestanți care au protestat împotriva noii legi, iar regulamentul a fost revizuit în dimineața zilei de 9 noiembrie. Acesta includea acum și o dispoziție privind vizitele: Cetățenilor RDG li se puteau elibera vize pentru călătorii private fără perioadă de așteptare și fără a îndeplini cerințe speciale.
În timpul conferinței de presă, Schabowski a sfârșit prin a anunța prematur noul regulament. Din cauza unor greșeli de comunicare, el le-a spus jurnaliștilor surprinși că de acum înainte se pot solicita călătorii private în străinătate „fără a se face dovada eligibilității, a motivelor călătoriei sau a legăturilor de familie”. Permisiunea va fi acordată în scurt timp; din câte știa, a spus el, regulamentul urma să intre în vigoare „imediat”.
Consecințele declarației
După ce emisiunea de știri ARD din Germania de Vest a difuzat anunțul lui Schabowski ca știre principală la ora 20:00, sub titlul „RDG deschide granița”, tot mai mulți berlinezi din Berlinul de Est au început să se prezinte la punctele de control de la granița cu Berlinul de Vest, gata să își exercite noul drept de călătorie. Gărzile de frontieră nu primiseră nicio instrucțiune și habar nu aveau ce să facă.
Unul dintre cele mai urâte și mai infame simboluri ale Războiului Rece a fost în scurt timp redus la moloz, care a fost rapid luat de vânătorii de suveniruri. Acțiunea est-germană a urmat unei decizii luate de oficialii maghiari cu câteva săptămâni mai devreme de a deschide granița dintre Ungaria și Austria. Acest lucru a pus capăt efectiv scopului Zidului Berlinului, deoarece cetățenii est-germani puteau acum să-l ocolească trecând prin Ungaria, în Austria și apoi în Germania de Vest.
Decizia de a deschide zidul a fost, de asemenea, o reflectare a schimbărilor politice imense care aveau loc în Germania de Est, unde vechea conducere comunistă pierdea rapid puterea, iar populația cerea alegeri libere și trecerea la un sistem de piață liberă. Acțiunea a avut, de asemenea, un impact asupra președintelui George Bush și a consilierilor săi. După ce au urmărit la televizor reportajele despre mulțimile germane delirante care demolau zidul, mulți dintre membrii administrației Bush au devenit mai convinși ca niciodată că declarațiile liderului sovietic Mihail Gorbaciov privind dorința de a avea o nouă relație cu Occidentul trebuie luate mai în serios. Spre deosebire de 1956 și 1968, când forțele sovietice au zdrobit fără milă protestele din Ungaria și, respectiv, Cehoslovacia, Gorbaciov a încurajat de fapt acțiunea est-germană. Ca atare, distrugerea Zidului Berlinului a fost una dintre cele mai semnificative acțiuni care au dus la sfârșitul Războiului Rece.
