Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Gheorghe Rakoczy al II-lea despre răscoala mercenarilor din Valahia din 1665
Articole online

Gheorghe Rakoczy al II-lea despre răscoala mercenarilor din Valahia din 1665

boieri

Gheorghe Rakoczy al II-lea despre răscoala mercenarilor din Valahia din 1665

În documentele editate de Andrei Veress se regăsește o scrisoare a principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczy al II-lea, care relevă amănunte interesante despre desfășurarea evenimentului, precum și deznodământul unui eveniment puțin cunoscut, dar care ar fi putut fi crucial.

Respectivul document relevă scrisoarea din 12 martie 1665 pe care principele Transilvaniei o trimite mamei sale având drept subiect crimele săvârșite în timpul Răscoalei seimenilor și dorobanților din primăvara anului 1665, revolta iscată în urma intenției domnului muntean Constantin Șerban, poreclit Cârnul, de a-i înlătura pe acești mercenari cu origini sârbești din țară.

Deși inițial răscoala a vizat doar Bucureștiul, în cele din urmă a degenerat, boierii, boieroaicele, precum și copiii lor căzând victime ale atacurilor, printre care și tatăl viitorul domn Constantin Brâncoveanu. Ceea ce principele Transilvaniei îi scrie mamei sale în această scrisoare arată, pe lângă cruzimea faptelor săvârșite, buna înțelegere dintre cele două țări, grija pe care Gheorghe Rakoczy II o purta boierilor munteni și domnului, dar mai ales arată cât de puțin control exercita în realitate Rackoczy II asupra supușilor săi: ,,voievodul din Țara Românească este la locul său, dar s-a făcut o nemaipomenită vărsare de sânge; dărăbanii seimeni nu s-au milostivit nici de boieroaicele însărcinate, nici de copiii nevinovați, au ucis nenumărați boieri; sărmanul domn Sava și Preda și-au răscumpărat viața cu mulți bani; i-au omorât fiul; i-a rămas un nepot de la fiu, în locul acestuia slujile au dat un copilaș de țigan, așa i-au scăpat viața; (…) mulți boieri au fugit încoace.”

Secolul XVII este un secol de violențe, principele transilvănean nefiind singurul autor de limba maghiară care vorbește despre ororile din spațiul românesc. Este de asemenea important de observat care era diferența dintre o viață de boier și una de rob țigan, la cea din urma renunțânduse cu ușurință. Mai mult decât atât, această scrisoare arată și că a aparține clasei privilegiate, clasei boierilor, nu însemna câtuși de puțin că erai ferit de pericole mortale. În condițiile în care o armată antrenată să ucidă își vedea interesele puse în pericol, instituțiile statului menite a proteja oamenii paralizează, iar dezordinea și crima se instaurează. Documentul este util pentru că arată și gradul de dezorganizare a Țării Românești la mijlocul veacului XVII.

Registration

Aici iti poti reseta parola