A urmat apoi un an și jumătate lcursuri a facultatea de drept din Padova. După o lungă călătorie în Italia (Veneția, Ferrara, Florența, Siena, Viterbo, Roma, Ostia, Napoli, Pozzuoli, Baiae, Messina, Palermo, Siracuza, Trapani, Catania), a ajuns până în Malta.
În 1631 s-a întors în orașul său natal și s-a ocupat de comerțul cu Țara Românească.
Din 1646 a fost notar la Sighișoara, unde a rămas până la moartea sa în 1679, făcând în acest interval mai multe călătorii la curtea domnească.
Din lucrarea sa Siebenbürgische Chronik (Cronica Ardelenească), care tratează istoria Ardealului între 1608-1655, la multe evenimente participând personal, redăm astăzi „ Copia scrisorii împăratului turc, sultanul Mehmed, adresată celor trei națiuni din Transilvania”:
Celor trei cinstite națiuni care locuiesc în Transilvania și magnaților poporului creștin!
Predându-vi-se împărăteasca mea scrisoare, care trebuie mult prețuită, să aflați că, deoarece Transilvania a fost cucerită de sabia strălucită a preavestitului și norocosului nostru strămoș, pe timpul fericitei sale domnii, sultanul Soliman, binecuvântat de Dumnezeu și fericit în rai, și este o țară supusă tributului și în stăpânirea noastră ereditară – noi am socotit moștenirea și puținele bunuri ale locuitorilor, de la mic până la mare, în umbra noastră, astfel încât și pe timpul domniei noastre fericite principii noștri pot fi în bună pace, iar noi nu voim nicidecum ca ei să fie întru nimic vătămați în ființa lor.
De când însă Gheorghe Rákóczy este principele vostru, răzvrătirea și trădarea lui sunt știute de toți, ba mai mult, cunoscuta lui poftă de război a pricinuit locuitorilor Transilvaniei, împotriva înaltei noastre porunci, multe nedreptăți și neajunsuri.
El, împotriva poruncii mele împărătești, a purtat odinioară război în mai multe țări ale noastre, Țara Românească și Moldova, făcând multe pagube și pustiiri.
Acum în ultima vreme el și-a făcut de lucru cu Polonia; în urma sfatului unor uneltitori și lingușitori a năvălit în Polonia, neținând seamă că i-am trimis în repetate rânduri, porunca și opreliștea ca să nu facă nici un pas în afara Transilvaniei. Nu era voința mea împărătească să plece în Polonia, ci, dimpotrivă, să rămână în Transilvania, în cinste și pace, ferindu-se să se împotrivească poruncii mele, care trebuie cu deosebire luată în seamă, în care treabă noi i-am trimis porunca noastră puternică și hotărâtă.
Neținând seamă de aceasta, el a năvălit cu câteva mii de oameni în Polonia, împotriva poruncii noastre împărătești, și a început să săvârșească și acolo multe fapte dușmănoase în înjositoare, ceea ce știm neîndoielnic.
Pentru aceasta merită pedeapsa noastră.
Din această pricină am trimis strălucitului han al Crimeii, preacinstitului Mehmed Ghirai, porunca noastră împărătească să-l pedepsească pentru faptele sale.
Numitul han Mehmed Ghirai, a cărui faimă Dumnezeu să i-o sporească, s-a năpustit cu un număr de tătari asupra lui, atingându-i pe câțiva cu tăișul sabiei, iar pe ceilalți ducându-i în robie.
Numai principele a luat-o din loc și a scăpat cu 10 sau 15 fugari.
De aceea nu vreau ca acest trădător să rămână mai departe principe al Transilvaniei, fiind un dușman al înaltei mele credințe și al strălucitei mele împărății.
Deoarece v-ar pricinui vouă și bunurilor voastre pagube mari, nu trebuie să ajutați pe un astfel de răzvrătit să stăpânească Transilvania.
Puneți în locul lui, potrivit vechilor datini și rânduieli, pe cineva din rândul celor trei națiuni ale Transilvaniei, care este în stare, demn și potrivit pentru aceasta și care să poată ocroti țara și pe locuitorii ei, pe unul dintre magnații ardeleni sau dintre fiii lor, care să fie cel mai vrednic spre binele înaltei mele credințe și spre folosul Transilvaniei (…)
Îndată ce înalta mea Poartă va fi înștiințată de vizirul din Buda, se va da, în urma înștiințării lui, steagul împărătesc, sceptrul sau firmanul.
Așa să știți și să credeți în înalta mea tugra [monograma sultanilor]. Scris la Constantinopol, pe la mijlocul lunii Zilkadi în anul 1070 (1657), socotit de la vremea sfântă a lui Mohamed Mustafa.
Sursa traducerii: Cronicile medievale ale României. Supliment I. Cronica Transilvaniei 1608-1665, de Georg Kraus, București, 1965.
