În perioada interbelică, deși avea o clădire nouă și frumoasă, Gara de Est din București era numită de localnici Gara Morții.
Porecla îi venea de la linia ferată ce ducea, prin oraș, la Gara Mogoșoaia și la Gara de Nord.
Fără trenuri de persoane prin București
Înainte de primul război mondial, trenul trecea pe câmp, dar după război străbătea cartiere locuite de zeci de mii de oameni, accidentele fiind, în consecință, foarte dese.
Bucureștenii se agitau pretinzând ca trenurile spre Constanța să plece numai din Gara de Est.
Oamenii mai cereau desființarea trenurilor de persoane dintre Gara de Nord și Gara de Est, legătura dintre ele urmând să se facă pe linia forturilor.
Cât privea trenurile de marfă, ideea era să circule numai noaptea, când circulația în București era redusă, iar copiii nu erau pe străzi.
„Parcul Regele Ferdinand”
În perioada interbelică în jurul gării de la Obor, numită Gara de Est, se construiseră străzi noi, un parc numit „General Moșoiu” și un nou și luxos cartier, „Parcul Regele Ferdinand”.
Cea mai frumoasă și vastă peluză din București era cea din fața Gării de Est, care avea o minunată perspectivă spre „Oborul Vechi”. Dar cum se întâmplă și azi, perspectiva a fost repede curmată de niște clădiri apărute cam peste noapte și cu aprobări de construire mai mult decât dubioase.
De altfel, denumirea de „Obor” devenise fără sens, deoarece pe terenul unde se vindeau înainte vite, porci și paie se ridicaseră edificii impunătoare, dându-se un aspect modern cartierului altădată negustoresc, specific bucureștean.
Pe locul Spânzurătorii
„Oborul” nu mai exista, dar bucureștenii continuau să-i spună așa, cum mai ziceau „Capul Podului”, „Bariera Moșilor”, „La Pompa de Apă” din Dudești, piața „Chirigiu” din Rahova, fără să mai fie prin acele locuri niciun pod, nicio barieră, nicio pompă de apă și niciun chirigiu.
Gara Obor a fost inaugurată în 1903, fiind realizată în stil neoromânesc.
După planurire arhitectului Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă, s-a construit în 1936 Hala Obor, cu structura din oţel sudat învelit cu beton şi fundații din beton.
Doi ani mai târziu lângă Hala Centrală Obor a fost deschisă şi Piaţa agroalimentară Obor.
Se încheia atunci epoca Târgului Obor, atestat documentar încă din secolul XVII, şi unde, cu două secole înainte, se făceau şi execuțiile condamnaților la moarte prin spânzurare.
