Ocuparea Franței de naziști
În timpul ocupației germane a fost organizat Serviciul de muncă obligatorie, prin care au fost transferați împotriva dorinței lor, mii de muncitori francezi în Germania, pentru susținerea efortului de război nazist.
Începând cu anul 1942, numeroși francezi s-au opus recrutării acestora pentru fabricile și fermele germane. Pentru aceștia, naziștii au construit o cameră de execuție în subsolul fostului Minister al Aviației din Paris.
Pe 1 mai 1945, un deportat în lagărele de muncă din Germania, avea să scrie: “ Sîntem treziți la șase dimineața de către V. care ne transmite ordinul de a fi gata de plecare spre lagăr. Pentru că viitorul este cel puțin nesigur, înghesuim într-un cărucior pe care l-am botezat Nitouche, păturile și bruma de hrană pe care am economisit-o săptămîni de-a rîndul. Toată noaptea au trecut spre vest camioane și mașini, dar nici blindate, nici tehnică grea de luptă: o mai fi existat așa ceva în armata lui Hitler ? Acum trec coloanele de prizonieri francezi și ruși, dar gardienii nu mai fac exces de zel. Le strigăm: “ Nu vă faceți sînge rău, băieți! Nemții sînt pe dric!” Urmează soldați germani răniți, apoi coloane de ostași, fără arme, jalnice rămășițe ale Wehrmachtului.
Amiază. Nici o veste, nici un zvon de luptă; ne punem banderolele tricolore-semnul distinctiv al Comitetului- și plecăm spre lagăr. Deodată, totul ia foc: explodează mine, sar în aer rezervoare de benzină, ard uzine; o casă se prăbușește tocmai cînd treceam prin fața ei: bombă sau obuz? Ori poate o explozie din interior ? E unul dintre sediile Gestapoului. O mulțime de oameni, trăgînd după ei cărucioare, aleargă în toate direcțiile, căutînd să scape dintre zidurile orașului.
Cartierul nostru general se organizează: steagul îi atrage pe toți aliații din vest; soldații sovietici salută din mers și striga: Franțuz! La căderea serii, două Stukas-uri atacă Rostockul, lansînd câteva bombe, dintre care una cade foarte aproape de cimitirul vechi. Se lasă noaptea, o noapte mai frumoasă pentru un oraș lipsit de apă și de electricitate, înțesat de steaguri able, iar în cartierul muncitoresc din port de drapele roșii. Instalați în jurul mesei încărcată cu alimente dinainte de război-pateu de ficat, unt, vin, ascultăm radio Londra. Se anunță, fără alte amănunte, că “Hitler a căzut”.”
