Felix Brunea-Fox, cel mai mare autor de reportaje din istoria țării
Adunate pentru prima dată într-o carte intitulată ,,Reportajele mele. 1927-1938” și publicate la Editura Eminescu în 1979, aceste scrieri ale lui Felix Brunea-Fox depun mărturie pentru una dinte cele mai complicate perioade istorice prin care a trecut România, perioada interbelică. După cum afirma Andrei Crăciun în prefața la reportajul ,,Orașul măcelului”, care suprinde groaza prin care au trecut evreii – și nu numai – în timpul și în urma monstruoasei, sângeroasei și brutalei rebeliuni legionare, ,,deși de la Brunea putem să învățăm mult, dacă nu tot, el nu se studiază în școli și numele său este ținut în viață de nostalgici, de romantici și de ultimii înțelepți”.
,,Rondul de noapte” suprinde, pe de-o parte, ipocrizia unor cetățeni pentru care prostituția legală era o amoralite nedemnă de București, iar pe de alta, ,,viața și opera” unei ,,trotuariste”, Didina roșcovana, care activa în jurul hotelul ,,Macedonia” de pe Academiei. Didina nu era decât una dintre multe prostituate care își practicau legal meseria în așa-numitul cartier ,,Crucea de Piatră”, conform Poliției de moravuri bucureștene funcționând în acea perioadă circa 80 de lupanare autorizate, însumând ,,circa șase sute de profesioniste cu condicuță”.
Felix Brunea-Fox observă și subliniază că închiderea unor bordeluri ar fi generat o înmulțire a ,,<<profesionistelor>> activând în <<aer liber>>”. Brunea aduce un elogiu acestor profesioniste, le consideră parte integrantă a orașului, căci ,,Didina e sufletul nopții. Fără ea întunericul ar fi vid, toamna fără identitate, trotuarul orfan”.
Empatia care transpare din textul lui Brunea nu e nici jucată, nici stridentă, ci umană. Căci prostituția, pentru cele mai multe femei, nu era o alegere, ci o necesitate, ultima salvare dintr-o situație ingrată în care viața le pusese: ,,Cîte umilințe, cîte nopți ca să repare ghinionul ce a lovit-o acum cîțiva ani, cînd Banca unde-și păstra economiile a încetat plățile?”.
Nu poți decât să citești și să recitești textele lui Felix Brunea-Fox, uimit de lumile pe care ți le înfățișează, de oamenii pe care îi aureolează, de patosul, de verva cu care își concepea fiecare reportaj. ,,Rondul de noapte” este expunerea uneia dintre cele mai crude realități interbelice românești și darea în vileag a ipocriziei general-umane care, în cazul de față, a avut drept victime prostituatele bucureștene.
