Pe poarta balului intrau:
Ripichiu din Broșteni, lucrător frizer în Podul Caliții și visător în orele libere, pândind p-a lui Marin Anastasiu, bombonarul din podul-gârlii.
Fata lui Chileru, văduvă prin deces, căzută moartă după Tumbulică, sergent-instructor la „Învățătura poporului Român”.
Ghețu al Ghețulesii, năuc din amor, sprijinindu-și deșirarea nesăbuită a oaselor într-un baston gros de vișin, privind, în adierea dansului, năruirea speranțelor adolescentului urât.
Madam Cocri cu Francezul ei, compatibil la uzină, trosnind între lopețile dinților semințe prăjite de dovleac, invidiind tinerețea care curgea abundentă în valurile jocului și sorbind din ochi pe omul de țifre care se plictisea în îndeletnicirea vulgară a petrecerii, ridicând melancholic privirile spre coșurile fabricii de cărbuni și fixându-și sedus în paratrăsnetele lor nostalgia pământului lui Balzac.
Domnișarele Bohor, pistruiate de egrasia dughenei pălărierului, umplând trotuarul cu revărsarea grăsimei și scrutând cu ochii lor de smalț albastru, șterși dar iuți, mirii mai simandicoși.
Fata popii de la Biserica Săracă, albă și smeadă, purtând în conformația asimetrică a bazinului conturul unei sarcini permanente, care însă rămânea pe loc, trudindu-i mlădierea tinereții și așezându-i în pomete pecingini vinete de limfatism.
Toți câți i-au cerut mâna s-a ales cu umilința resemnării.
Fasoanele ei de îngâmfată seacă, punând în umbra defectele formelor și coșurile de amor din obrajii hrăniți cu lămâie, au îndemnat tineretul spre alte mândreți și cununiile au rămas să mai aștepte pe sfânta masa a altarului.
Uța Grecoaică, fata ulierului din Hanul Bedreas, învoalată ca o nalbă, mândră și zbârcită, pândindu-și alesul din seminar, urmărindu-l în corul Bisericii Slobozia și pierzându-l în vipia „completului” la brațul Tinichii, împachetatoare la fabrica de chibrituri, aprinsă ca un bujor, țanțoșe și încondeiată, purtând în privirea ei de viezure jurământul revanșei pentru studentul de la academia de popi.
Romulică din politehnică, elev supra-numerar pe poștă și violoncelist cu trei examene în conservator, urmărind vâltoarea balului cu o deriziune căznită, corectând lăutarii, schimbând batista între guler și strâmbându-se a sațiu la toate domnișoarele.
Tache nasu, Bărăție, paraclisierul Cetățeanu de la Biserica Sf. Niculae din Tabaci, Bontaș Curelarul, Costea din ulicioara lui Nicopol, Mălăeru din mahalaua Băicoianului, Fane Pantofarul, Guță lumânărarul, fetele untdelemnagiului, Jean al lui Șelaru și toți slujitorii și vestalele cupidonului Flâmândel, din capul Podului Beilicului până în Câmpia Libertății, și după poalele cazărmilor până la caisii castelanului Morra, cu toții radioși sau chiombi, spilcuiți și înflorați, țepeni de mândrie, sulemeniți muierește, plini de visuri și angajamente…
Sursa: Sărmanul Klopștock, Completul din mahalaua Olympului, preluat din Gazeta Municipală din 19 mai 1946
