Comitetul de Partid al Consiliului Central Sindical (CCS), întrunit între 2 şi 4 iunie 1958, condamna activitatea antipartinică-fracţionistă, naţional-şovină şi oportunistă a Liubei Chişinevschi, iar Comisia Controlului de Partid demara cercetarea acesteia.
Liuba Chişinevschi, care fusese secretar al CCS, era acuzată că „pentru a-şi creia popularitate eftină în mod demagog se erija în apărătoarea intereselor clasei muncitoare ignorând şi desconsiderând pe adevăraţii reprezentanţi ai clasei muncitoare, conducerea partidului şi guvernul.
Pentru a-şi introduce punctul de vedere asupra modului de acordare a ajutoarelor de boală a folosit metode fracţioniste încercând să influenţeze o parte a membrilor prezidului CCS.
Liuba Chişinevschi a fost exponentul principal al spiritului împăciuitorist în rândurile lucrătorilor din aparatul CCS.
Ea a cocoloşit lipsurile, abaterile săvârşite de unii activişti din sectorul cadre, asigurări sociale şi relaţii internaţionale de care răspundea de multă vreme. În activitatea ei au apărut unele manifestări şovine”.
Anchetatorii constatau că “îngâmfarea a dus-o până acolo ca în loc să analizeze după şedinţa ce a fost la Consiliul de Miniştri justeţea schimbărilor în acordarea ajutoarelor de boală, ea a rămas mai departe cu convingerea că este necesar să se pună problema salariului şi nu a salariului tarifar şi cu această problemă a venit în faţa Secretariatului.
A nesocotit colectivul şi a încercat ca să introducă părerea ei, pe care o socoteşte antipartinică şi o condamnă. (În loc să aplice HCM a aplicat linia ei)”.