Sir John Forbes scria:
Laennec era un om de cea mai mare probitate, dedicat îndatoririlor sale religioase și sociale. El a fost un creștin sincer și un catolic bun”.
„Moartea sa – spune M. Bayle a fost cea a unui creștin. Și-a văzut sfârșitul apropiindu-se cu multă calm și resemnare”.
În timp ce studia cu asiduitate tuberculoza într-un moment în care contagierea acesteia era suspectată, medical René Laënnec a contractat boala şi a murit la numai 45 de ani, pe 13 august 1826.
Medicul francez René Théophile Hyacinthe Laënnec, inventatorul stetoscopului, a propus utilizarea acestuia pentru verificarea modului de funcţionare al plămânilor, inimii şi ficatului.
Laënnec s-a născut la 17 februarie 1781, în oraşul Quimper, în Bretania, Franţa.
A fost fiul unui avocat. Mama lui a murit când avea numai şase ani, astfel că a plecat să locuiască cu bunicul său, Abbé Laënnec.
La vârsta de 12 ani a mers la Nantes, unde unchiul său, dr. Laënnec, profesa la facultatea de medicină a universităţii locale.
René a studiat cu succes şi a obţinut mai multe premii, a învăţat limbile engleză şi germană şi şi-a început studiile medicale sub îndrumarea unchiului său.
La Paris
În anul 1800 a plecat la Paris, unde a obţinut primele premii în medicină şi în chirurgie la şcoala medicală a universităţii pariziene.
A devenit elevul lui Jean-Nicolas Corvisart, marele medic al lui Napoleon, care a reintrodus în medicină metoda de diagnostic prin percuţia pieptului.
Laënnec a studiat ideea acestuia de a asculta sunetele produse în piept şi, după 12 ani de studiu şi observaţie atentă, a pus bazele cunoaşterii moderne a bolilor toracice.
De asemenea, René Laënnec a inventat stetoscopul, folosirea iniţială a instrumentului medical fiind din dorinţa sa de a salva o tânără de şocul de a-i asculta direct pe piept bătăile inimii.
Utilizând mai multe foi de hârtie rulate în formă de cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, el a observat că sunetele se aud amplificate şi mai clar.
Auscultaţia mediată
În 1819, Laënnec publică un tratat pe acest subiect – De l’auscultation médiate, cu deviza în limba greacă: „Cea mai importantă parte a unei arte este să poţi observa correct”.
Procedeul medical informa asupra mişcării respiratorii şi a bătăilor inimii.
Pentru a nu aplica urechea pe pieptul bolnavului, Laënnec inventează stetoscopul care serveşte drept intermediar.
Astfel, este creată auscultaţia mediată care este opusă auscultaţiei directe, practicată fără ezitare de mai mulţi medici contemporani. Laënnec se dedică studiului îndelungat al zgomotului respirator şi al anomaliilor lui.
Antrenat de tema sa de studiu, Laënnec nu a recunoscut, însă, însemnătatea palpării medicale.
A doua parte a tratatului lui Laënnec este rezervată studiului bolilor de plămâni şi de inimă; el insistă mai ales asupra ftiziei, pe care nu o crede contagioasă, dar a cărei victimă a fost chiar el însuşi.
Descoperirea auscultaţiei a fost bine primită, deşi uneori cu anumite rezerve, de către medici reputaţi ai vremii, între care Berentz (Berlin), Nasse (Bonn), Soemmering (Frankfurt), Duncan (Edinburgh), Skoda (Viena).
Lucrarea lui Laënnec a fost tradusă în limba engleză de J. Forbes (1834). În Franţa, Bertin şi Bouillard, Louis, Lerminier şi Andral au fost printre primii adepţi ai auscultaţiei.
Pe lângă auscultaţie, René Laënnec a făcut studii aplicate în patologie, în special asupra bolilor ficatului.
A fost primul care a studiat hiatidele în mod exhaustiv şi lui i se datorează numele de ciroză hepatică.
Ciroza alcoolică este adesea menţionată ca fiind „ciroza lui Laënnec”.
