Iuliu Barasch era prezentat de președintele societății ca un „mare bărbat de știință, un eminent scriitor român, care și-a câștigat merite prin serviciile aduse Țării și Iudaismului român, și care cel întâi a purtat trecutul Evreilor din țară și a scris un prețios studiu istorico-cultural cu privire la ei”.
În 1887, Societatea ajunsese la 85 de membri, dintre care un creștin, și-și publica Anuarul pe 1887, din care am extras următorul text:
Codicele religioase ale lui Matei Basarab și Vasile Lupu din prima jumătate a veacului al XVII-lea, care erau făcute după modelul celor grecești, erau foarte dure cu evreii din Țările Române.
Ambele codice interziceau căsătoria între evrei și creștini, ceea ce e valabil și în perioada noastră, vizitarea sinagogilor, serbarea cu evrei Sâmbăta sau oricărei sărbători evreiești, ținerea posturilor lor, să participi și să mănânci resturile de la praznicele lor, nicicum azimele lor de Paști.
Mai mult se poruncea: „Aluaturile sau azimele ovreilor să fie scuipate, nici de a mânca împreună cu dânșii, iară ce se va spurca măcar de mâna ovreilor (se va atinnge de ei), ori vin, ori unt sau altceva dintre acestea, nu se cade creștinul să le guste, ci să vie preotul să le sfințească și după aceia să se guste”.
Încălcarea acestor dispoziții atrăgea mătănii, pocăință sau anatemă. Preotul își pierdea harul pentru orice încălcare a acestor dispoziții sau putea fi anatemizat.
Citește și Migrarea everilor de pe Calea Văcărești spre centrul Bucureștiului
Codicele lui Matei Basarab mai oprea sub anatemă întrebuințarea medicului evreu și îmbăierea împreună cu ei, pe când Codicele lui Vasile Lupu prevedea:
