Elita aeropurtată a lui Hitler și bătălia pentru Creta
Toate acestea au constituit formațiuni de elită, bine înarmate, dar fără tancuri și doar cu artilerie ușoară. În schimb, au avut un sprijin aerian puternic – în special avioanele Stuka care au avut ieșiri frecvente pentru bombardamente.
Aceasta a fost invazia germană din Creta din mai 1941. Forțele aliate care îi înfruntau erau formate din infanterie regulată neozeelandeză, australiană, britanică și grecească, împreună cu câteva tancuri britanice de sprijin al infanteriei, multă artilerie și sprijinul activ al unor bande improvizate de trupe neregulate cretane. Royal Navy s-a bucurat de o supremație maritimă incontestabilă în apele din jurul insulei.
O scurtă poveste derulată între 20 mai și 1 iunie 1941
Povestea care s-a derulat între 20 mai și 1 iunie 1941 este una bogată în informații. Invazia germană din Creta a fost prima operațiune majoră întreprinsă în întregime de forțele aeropurtate (două flotile de trupe amfibii au fost distruse sau dispersate de acțiunea navală britanică). A fost un salt în necunoscut și a implicat riscuri enorme. De mai multe ori, în primele zile de luptă, germanii au fost la un pas de înfrângere și distrugere.
A fost o ciocnire a două elite militare: trupele germane aeropurtate și de munte împotriva neozeelandezilor și australienilor. De asemenea, a anunțat ferocitatea Rezistenței cretane de mai târziu, deoarece trupele regulate grecești, jandarmeria cretană și civilii cretani au jucat roluri importante în luptele din mai 1941. Parașutiștii germani, fuseseră lăudați ca niște supraoameni militari, însă în Creta și-au găsit un adversar pe măsură.
Bătălia pentru Creta ar fi trebuit să fie o victorie aliată. Germanii erau depășiți din punct de vedere numeric și ca armament de adversarii lor, iar oamenii cu care se confruntau erau cel puțin egali cu ei în lupta de infanterie corp la corp. Singura problemă a fost reprezentată de Înaltul Comandament Aliat.
Tacticile aliate erau statice și lente. Generalii aliați aveau o mentalitate defensivă, rareori dădeau dovadă de inițiativă sau agresivitate și nu aveau încredere în oamenii lor. Atunci când acționau, ”trăgeau pumnii în spate” și nu atacau în forță.
Cum a schimbat Creta cursul celui de-al Doilea Război Mondial?
Germanii nu au mai întâlnit niciodată o rezistență civilă atât de mare ca în Creta. Înaltul Comandament german dorea să distrugă spiritul populației – și să o facă rapid. Ca represalii pentru pierderile suferite, naziștii au răspândit teroarea și moartea asupra civililor nevinovați de pe insulă.
Peste 2.000 de cretani au fost executați sumar numai în prima lună, iar alți 25.000 aveau să piară mai târziu. În ciuda acestor atrocități, curajoșii cetățeni din Creta au opus o rezistență curajoasă de gherilă, ajutați de câțiva ofițeri britanici din cadrul Special Operations Executive, precum și de trupele aliate care au rămas pe insulă. Luptătorii din rezistență erau cunoscuți sub numele de „Andartes” („Rebelii”).
Potrivit mai multor istorici, rezistența cretană a jucat un rol important în desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial. Până la sfârșitul celor trei ani și jumătate de ocupație, Hitler a trimis pe insulă un total de 100.000 de soldați pentru a supune 5.000 de rebeli cretani.
Aceste trupe germane ar fi putut fi desfășurate în altă parte, în loc să fie imobilizate în Creta.
Cel mai important, ca urmare a luptelor din Creta, planul măreț al lui Hitler de a invada Rusia înainte de venirea iernii a fost amânat, ceea ce a dus la pierderea multor trupe germane care nu erau pregătite corespunzător pentru a supraviețui iernii aspre din Rusia.
