Rousseau consideră că rolul educatorului este de a-l păzi şi apăra pe copil de influenţele externe venite din partea societăţii.
Lucrarea fundamentală în care se structurează ideile sale pedagogice este intitulată „Emil sau despre educaţie”.
Acest adevărat tratat de pedagogie este un fel de roman, scris într-o manieră literară, eseistică, inconfundabilă, și cuprinde o prefaţă şi cinci capitole.
În aceste capitole Rousseau prefigurează laturile educaţiei dimensionate în conformitate cu treptele de vârstă ale copilului: până la 2 ani, accentul este pus pe îngrijirea şi educaţia fizică, între 2 şi 12 ani, are loc educaţia simţurilor prin contactul direct cu natura, de la 12 la 15 ani, primează educaţia intelectuală, iar de la 15 ani până la majorat accentul este pus pe educaţia morală.
André-Marie Ampere
Născut 22 ianuarie 1775, într-o familie înstărită din oraşul Lyon, André-Marie Ampere a primit-o a fost mai degrabă neobişnuită.
Marie a dezvoltat o sete insaţiabilă de cunoaştere, mergând până la a învăţa pe de rost pagini întregi dintr-o enciclopedie.
La vârsta de 13 ani, André-Marie a început un studiu serios al matematicii, folosind cărţile din biblioteca tatălui său.
A prezentat o lucrare despre secţiunile conice la Academia din Lyon, dar a fost respinsă.
Faptul l-a stimulat să lucreze mai mult ca niciodată.
Tatăl său i-a cumpărat cărţi de specialitate pentru a-l ajuta să se perfecţioneze.
De asemenea, şi-a dus fiul la abatele Daburon care i-a dat lecţii de calcul – primele lecţii formale pe care André-Marie le-a primit vreodată.
La colegiul din Lyon a asistat la câteva cursuri de fizică, ceea ce l-a determinat să înceapă să citească cărţi de fizică şi cărţi de matematică.
În 1802, a devenit profesor de şcoală în oraşul Bourg, aflat la 60 km de Lyon.
Un an mai târziu, s-a întors la Lyon pentru a lucra într-o altă funcţie didactică.
În 1804, s-a mutat la Paris, predând cursuri de nivel universitar la École Polytechnique.
Electromagnetismul
Este unul dintre fondatorii electromagnetismului.
A emis, în 1827, legea fundamentală a electrodinamicii (regula lui A), stabilind expresia matematică a forţei magnetice dintre doi curenţi.
Ampere a dovedit proprietăţile magnetice ale unui selenoid străbătut de curent, a stabilit legea de rotaţie a conductorilor parcurşi de curent, plasaţi într-un câmp magnetic (regula burghiului) şi a inventat galvanometrul.
Pentru interpretarea magnetismului corpurilor, Ampere a emis ipoteza curenţilor elementari moleculari.
A introdus noţiunile de electrodinamică şi electrostatică.
A studiat ecuaţiile cu derivate parţiale de ordinul doi şi a aplicat calculul variaţional în problemele de matematică.
Ampere şi-a încheiat seria publicaţiilor asupra electricităţii şi magnetismului cu memoriul Theorie mathematique des phenomenes electrodynamiques, uniquement deduite de l’experience din 1827.
Această mare operă reprezintă o expunere de ansamblu a comunicărilor făcute în perioada iunie 1822 – noiembrie 1825.
A murit la 10 iunie 1836, la Marsilia.
