Ignat Soljeniţîn, unul dintre cei mai apreciaţi dirijori şi pianişti din lume, a acordat un interviu exclusiv pentru „Adevărul” în care a vorbit despre ilustrul său tată şi despre cele mai speciale amintiri cu acesta.
Care este prima amintire pe care o aveţi legată de tatăl dumneavoastră?
Îmi amintesc când aveam câţiva ani şi tata venea lângă patul meu şi îmi spunea „Noapte bună” înainte să mă culc.
Când v-a spus prima oară tatăl dumneavoastră despre experienţa sa din Gulag?
Am aflat despre experienţa sa în lagărele de reeducare mai întâi citindu-i cărţile de la o vârstă fragedă, iar apoi vorbind cu tata despre acele lagăre.
Când aţi realizat prima oară cât de faimos era tatăl dumneavoastră?
Nu îmi amintesc să nu fi ştiut vreodată cât de cunoscut era tatăl meu.
Cum a fost copilăria dumneavoastră în Vest, în America?
A fost o copilărie fericită pentru că eram o familie puternică şi fericită. Însă eram şi o familie „duală”, din cauza contrastului dintre cultura noastră rusească de acasă şi cultura americană din afara casei.
Ce l-a făcut pe tatăl dumneavoastră să se întoarcă la ortodoxism, religia copilăriei sale, după ce a fost eliberat din Gulag?
De fapt, întoarcerea sa graduală spre religie se petrecuse deja în anii petrecuţi în lagăre, cum descrie memorabil în Arhipelagul Gulag.
Ştim cu toţii ce scriitori extraordinar era tatăl dumneavoastră. Însă cum era Alexandr Soljeniţîn ca tată?
Tata era serios, atent, foarte dedicat să ne educe şi să ne insufle virtuţile de bază. Tata a fost pentru mine mereu un exemplu care m-a inspirat, un exemplu al unei vieţi drepte şi cu scopuri clare.
Care a fost cel mai mare regret al tatălui dumneavoastră?
A avut câteva regrete personale pe care le voi ţine private. Însă legat de scopul vieţii publice, marele regret al tatălui meu a fost de departe faptul că Rusia a ales calea frecvent coruptă „de sub dărâmături” a comunismului şi lipsa de dorinţă a clasei sale politice de a acţiona privind darea de seamă a crimelor din trecut.
Citește mai mult AICI
