Drama românului martir Liviu Corneliu Babeș: Și-a dat foc pe pârtie în semn de protest față de regimul comunist
Liviu Corneliu Babeş s-a născut în anul 1942 și a lucrat ca electrician la Trustul de Prefabricate din Brașov. În timpul liber era pasionat de arta plastică și era membru al Asociației Artiștilor Plastici din Brașov. Cu durere în suflet, văduva își aduce aminte de ziua în care soțul ei a plecat pentru ultima dată de acasă, transformându-se într-un martir la doar 47 de ani.
„El a plecat primul la serviciu, începea munca mai devreme. Eu plecam mereu după el. Era o zi frumoasă, senină, cerul era albastru. Când am venit acasă la ora 16 după muncă îl așteptam cu un buchețel de zambile pentru că trebuia să mergem la mama mea.
Tot nu venea, iar eu cu fiica mea, care avea 11 ani la vremea aceea, ne gândeam că întârzie iar. Atunci au venit doi oameni de la Miliție. Ne-au spus doar să mergem la spital. Dintr-o dată vremea se făcuse urâtă, mohorâtă, ploua.
Ei au venit cu o mașină mică, eu m-am dus la autobuz și am ajuns la Spitalul Județean, la Urgențe. Fetiței i-au zis să nu intre și să stea pe coridor. Atunci am aflat de la medici că murise”, a povestit Etelka Babeș într-un interviu acordat publicației Gândul în 2020.
Mesajul care a rămas în istorie drept un simbol adresat luptei împotriva comunismului
În timp ce se afla pe pârtia „Bradul” din Poiana Brașov, Liviu Corneliu Babeș și-a dat foc ca formă de protest, purtând un mesaj în care spunea „Stop uciderilor! Auschwitz = Brașov”. După câteva ore, bărbatul a decedat la Spitalul Județean din Brașov.
În urma evenimentului de la 2 martie 1989, informațiile despre incident au fost preluate de publicații din întreaga lume și transmise prin postul de radio „Europa Liberă”. Turiștii străini care se aflau pe pârtia „Bradul” în ziua respectivă au distribuit acest eveniment și în presa internațională.
Liviu Corneliu Babeş a primit titlul de erou-martir, conform Legii nr.93 din 3 iunie 1997, ca o recunoaștere a sacrificiului său. În memoria sa, un monument a fost dezvelit în curtea Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Poiana Brașov în 2007, în timp ce o stradă din Brașov îi poartă numele pentru a-i comemora viața și jertfa:
“În 2 martie 1989, Poiana Braşov a devenit martora unui extraordinar gest de protest, care părea imposibil în acei ultimi ani ai descompunerii comunismului din România. (…)
Acestui om îi datorăm un gest de mare demnitate: curajul de a spune lumii întregi că toată propaganda regimului comunist din România era mincinoasă. (…)
Martiriul lui Liviu Babeş a avut loc simetric, între două mari momente ale adevărului asumate de braşoveni şi naţiunea noastră, Revolta de la 15 Noiembrie 1987 şi Revoluţia Română din Decembrie 1989 – a constituit elementul lor de legatură (…)”, conform unui comunicat de presă din 2 martie 2011 al Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor ‘Braşov Decembrie 1989‘, citat de Agerpres.
