Adevăratul rezultat al răscoalei lui Gheorghe Doja: Iobăgia

 

Makfalvai Dózsa György, căruia istoricii i-au tradus numele în română ca Gheorghe Doja și care l-au introdus în cărțile de istorie din care învățau copiii României comuniste, a fost un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala țărănească contra marilor proprietari unguri de pământ din anul 1514.

Răscoala lui Gheorghe Doja (foto), așa cum era prezentată în manualele de istorie a României de până în 1990, n-a avut nicio legătură cu ce-și doreau românii din Transilvania.

Ba, mai rău, efectul a fost transformarea lor în iobagi.

Ce s-a întâmplat în realitate

Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană.

În anul 1513, Doja a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste de secui, care să participe la cruciadă.

Oastea organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de răsculați pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja, care se remarcase anterior ca bun ofițer în războaiele antiotomane.

Proclamarea cruciadei de către papa Leon al X-lea a dus prin recrutarea țăranilor maghiari, slovaci, sârbi, croați, români și secui ca soldați, la un conflict de interese cu marea nobilime din Ungaria și Transilvania.

Prin participarea la cruciadă țăranii sperau sa-și îmbunătățească situația economică.

Dar le-a ieșit complet invers

Ce s-a întâmplat cu adevărat aflăm din lucrarea „Tripartitum”, publicată Istvan Werbőczy, palatin al Ungariei la 1517, în care se referă și la legarea de glie țăranilor din Transilvania:

„Starea (iobagilor) este felurită. Căci unii sunt unguri, alții sași și germani, iar alții boemi și slavi mărturisitori ai credinței creștine (catolici).

Pe lângă aceștia unii sunt români (Volachi) și ruteni, iar alții rasci sau sârbi și bulgari, ce urmează ereziile grecilor.

Sunt pe deasupra și filisteni și cumani sălășluind și locuind pe pământurile regești, mărturisind la fel religia creștină. Iar dintre ruteni și bulgari, unii urmează credința noastră, iar alții, erezia grecilor.

Și, deși toate aceste popoare (afară de filisteni, cumani, ruteni și bulgarii regești) s-au bucurat până acum de privilegiul acestei libertăți ca – plătind darea cuvenită după pământ și datoriile lor – să aibă libera voie să se mute, ori de câte ori ar voi, de la locul unde sălășluiesc și să se stabilească în alte locuri, preferate, totuși au pierdut întru totul această libertate a lor, în vara acum trecută, din pricina răscoalei și ridicării răzvrătitoare a lor împotriva întregii nobilimi, sub numele de cruciadă, din îndemnul nelegiuitului răufăcător Gheorghe Secuiul (Doja) și din pricina căderii lor – prin aceasta – în vina trădării veșnice: și astfel au fost ei legați, pe veci și deplin de glia stăpânilor lor de pământ”.

Sursa traducerii: I. Toderașcu, Crestomație de istorie medie a României, I. Documente, Iași, 1977.