Ştefan Petriceicu, susţinut de boierii filo-poloni, devine iarăşi domn în noiembrie 1683.
Aceasta, însă, pentru o scurtă perioadă de timp, căci, dovedindu-se prea slab şi neprimind nici suficient ajutor din partea polonilor, el va pierde, definitiv, scaunul domnesc.
Pensionar polonez
Sub presiunea tătarilor şi a trupelor turceşti, ce-l aduceau la domnie pe veşnicul său rival Dumitraşcu Cantacuzino, el este silit, în martie 1684, să se retragă pentru todeauna, prin Cernăuţi, în Polonia.
Aici Ștefan Petriceicu a ocupat demnitatea de staroste de Zwolin. El şi fiii surorii sale, Ion şi Nicolae Hîjdeu, împreună cu o seamă dintre oamenii săi, cum ar fi Apostol Catargiu, Grigore Hăbăşescu, Vasile Turcul şi Iacob Halipinschi (Halepliul), au primit, în 1676, cetățenie polonă, fiind acceptaţi în rândurile nobilimii poloneze.
Ștefan Petriceicu cumpără şi arendează moşiile Zarajskie, Koniuszek, Lonswice, Mosciska şi Olszanik, situate în zona Liowului. Totodată, Seimul polon a votat, pentru fostul domn al Moldovei un venit anual, ce urma să-i fie achitat din tezaurul statului, în valoare de 20.000 de zloţi, însă Petriceicu va primi foarte rar aceşti bani.
Susținătorul lui Dosoftei
Ștefan Petriceicu l-a susţinut, în mod substanţial, pe marele cărturar Dosoftei în punerea în practică a proiectelor sale.
Dosoftei a fost alături de Petriceicu în toate împrejurările dificile prin care a trecut acesta.
Printre apropiaţii lui Petriceicu s-a numărat şi serdarul Apostol Durac, unul din conducătorii răscoalei izbucnite în Moldova, în decembrie 1671, datorită fiscalităţii excesive promovate de către domnitorul, de atunci, Gheorghe Duca.
Ştefan Petriceicu a ctitorit o serie de lăcaşe de cult. Astfel, în anul 1673, a poruncit zidirea unei biserici de piatră cu hramul Sf. Onofrei în satul Mănăştioara, din apropierea oraşului Siret (aceasta fiind o copie fidelă, dar la scară mai mică, a ctitoriei marelui Ştefan de la Putna).
Ctitoria sa a fost ridicată în locul unei bisericuţe de lemn. De asemenea, Ştefan Petriceicu a dispus înălţarea bisericii cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, din Siret, refăcînd, de fapt, vechea ctitorie a Margaretei-Muşata, mama lui Petru I Muşat (1375-1391), care a şi fost îngropată aici.
Ștefan Petriceicu a murit în anul 1690 în Polonia, fiind înmormîntat în biserica Sf. Onufrei, de la mănăstirea Schitul Nou, din Lawrow, aflată în zona localităţii Nowi Sambor.
Averea sa a fost moştenită de nepoţii lui de soră, Ion şi Nicolae Hîjdău.
