Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Documentul prin care la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat îi elibera pe rumâni
Articole online

Documentul prin care la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat îi elibera pe rumâni

Domnul Țării Românești Constantin Mavrocordat desființa, pe 5 august 1746, rumânia în Țara Românească, eliberându-i pe țărani din starea de servitute fie de bună voie, fie prin răscumpărare.

Măsura se înscria în politica reformatoare a domnului, menită să îmbunătățească traiul țăranilor și să asigure o funcționare mai eficientă a sistemului fiscal.

Timp de aproape 40 de ani (1730-1769), Constantin Mavrocordat a avut mai multe domnii în Țara Românească și Moldova, ceea ce i-a permis să aplice în mod coerent în ambele Țări Române măsuri influențate de ideile filozofice ale secolului al XVIII-lea.

Lui i se datorează, în egală măsură, desființarea, la 1749, a șerbiei în Moldova.

Pagina de Facebook Arhivele Naționale ale României a publicat, în format digital, documentul prin care la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat  întărea hotărârea Divanului țării de eliberare  a rumânilor, act ce poartă monograma și semnătura domnului, validat cu sigiliul său octogonal în chinovar.

Redactat cu cerneală neagră și chinovar pe hârtie dublată cu mătase roșie, documentul este întărit de mitropolitul Neofit al Țării Românești și poartă semnăturile boierilor din Divan.

Un domn luminat

Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi, fiind crescut în țară.

A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea.

Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.

Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia.

Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”.

Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova.

În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână.

Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie.

 În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.

Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.

Masoneria

În 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.

În urma războiului ruso – turco – austriac (1736 – 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.

În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).

S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.

În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat se retrage de la Iași la Galați.

 La 1 decembrie este prins de ruși la Mănăstirea Sfânta Precista unde zăcea bolnav.

În urma unor discuții aprinse este rănit la cap cu sabia de un ofițer rus. În timpul întoarcerii la Iași, rana cangrenează, iar domnul moare pe 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu toată pompa cuvenită.

Nu se cunoaște locul unde este înmormântat.

A fost căsătorit de două ori. Prima dată, în 1728, cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730 cu care nu a avut copii. A doua a fost în 1732 cu Ecaterina Rosetti (1712-1775), cu care a avut trei fii și două fete.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA