Apoi a fost trimisă în Elveția neutră, unde a urcat pe scară spionajului, trecând de la spion la șef de rețea. Slujba ei a fost să trimită spioni în Germania nazistă pentru a dezgropa informații pentru Moscova cu privire la construcția militară din cadrul celui de-al Treilea Reich.
Sub ea acum avea spioni de origine britanică, dintre care unul era Len Beurton, un comunist pasionat care luptase în războiul civil spaniol. El a făcut o pasiune pentru ea în clipa în care a văzut-o.
În 1939, Europa se îndrept spre război, iar autoritățile elvețiene, decise să rămână neutre, vânau spionii. Dacă ar fi fost prinsă, Ursula ar fi fost trimisă înapoi în Germania, adică la moarte.
Așa că a divorțat de Rudi – care se afla undeva în China – pe motivul adulterului său și s-a căsătorit cu Len Beurton, a solicitat pașaportul britanic și în curând se îndrepta spre Anglia cu copiii ei – și cea mai importantă misiune de spionaj din viața ei.
După ce contraspionajul britanic i-a luat urma, în 1950, a fugit în RDG. Comuniștii est-germani i-au dat funcții importante în stat. Sub numele de Ruth Werner a publicat cărți pentru copii și autobiografia sa de spioană a URSS.
La 10 noiembrie 1989, imediat după ce a căzut Zidul Berlinului, ea s-a adresat la zeci de mii de oameni la o întâlnire în Lustgarten (parcul de distracții) din Berlin pe tema credinței sale în socialism cu chip uman.
În perioada premergătoare reunificării germane, ea i-a acordat încredere lui Egon Krenz, care devenise liderul statului est-german în disoluție.
Nu a regretat niciodată și nici nu a simțit nevoia de a-și cere scuze pentru activitatea ei de spionaj în slujba URSS.
În 1956, când Nikita Hrușciov a făcut publică fața mai întunecată a Rusiei comuniste sub Stalin, a fost invitată să comenteze. A fost reticentă să se alăture criticilor marelui criminal Stalin.
A murit pe 7 iulie 2000, la Berlin.
Sursa AICI