Detensionarea dintre Arabia Saudită și Iran este fragilă, dar potențialul pentru Orientul Mijlociu este uriaș
Ambasada Teheranului la Riad a fost redeschisă pentru prima dată din 2016, a confirmat discret în aprilie Ministerul iranian de Externe, în ultimul dintr-o serie de gesturi care arată că cele două puteri din Orientul Mijlociu sunt hotărâte să reducă o rivalitate care a desfigurat regiunea timp de 40 de ani, după cum se arată în analiza The Guardian.
Tot felul de semne sugerează că apropierea este reală: zborurile civile între cele două țări urmează să fie reluate; un iranian a câștigat un concurs de citire a Coranului saudit în valoare de 800.000 de dolari; oțelul iranian își face loc pe piețele saudite; oficiali din cele două țări au fost văzuți îmbrățișându-se după ce marina saudită a salvat 60 de iranieni blocați în Sudan; iar Ibrahim Raisi este așteptat să anunțe o vizită la Riad în curând, prima a unui președinte iranian din 2007 încoace.
Reconcilierea, condusă nominal de „cel mai ciudat cuplu” – prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, în vârstă de 37 de ani, și liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 83 de ani – a fost anunțată oficial în China la 10 martie, când cele două părți au stabilit un plan de două luni pentru a normaliza relațiile diplomatice și economice după ani de tensiuni.
Relațiile fuseseră întrerupte în 2016, după ce protestatarii au luat cu asalt ambasada saudită din Teheran din cauza execuției unui cleric șiit saudit disident. Dar, în realitate, cele două părți, care reprezintă culturi și aripi diferite ale islamului – au fost blocate în bătălii prin procură pentru a controla regiunile de la revoluția iraniană din 1979.
Întrebarea care se pune acum este dacă schimbarea s-ar putea răspândi în Orientul Mijlociu, dezlănțuind conflictele din Yemen, Liban, Irak, Siria și chiar Israel, toate acestea fiind agravate sau chiar susținute de rivalitatea dintre Arabia Saudită și Iran.
Un diplomat stabilit la Londra a recomandat prudență:
„Aceasta nu este o poveste de dragoste. Este o pauză convenabilă pentru ambele părți”, au spus aceștia.
Cinzia Bianco, cercetător la Consiliul European pentru Relații Externe, a declarat că acordul este autentic, dar foarte fragil.
„Există câteva puncte critice, cum ar fi un potențial nou președinte republican în SUA sau un atac israelian în Iran… Ambele părți încă se uită la potențiale polițe de asigurare”.
Riscurile unui acord pentru SUA și Israel
Un acord ar putea confirma influența în declin a Washingtonului în Orientul Mijlociu, ar putea slăbi Israelul, l-ar putea readuce pe președintele Siriei, Bashar al-Assad, în rândul arabilor, ar putea oferi Arabiei Saudite o nouă piață de carbon pe termen lung în China și ar putea începe să pună capăt izolării economice a Iranului.
Însă Ayham Kamel, șeful departamentului de cercetare pentru Orientul Mijlociu din cadrul Eurasia Group, a prezis un proces lent chiar și cu Republica Chineză acționând ca garant.
„Nu se trece de la concurență la o cooperare semnificativă peste noapte. Bănuiesc că relațiile dintre Iran și Golf vor fi scoase dintr-o eră de confruntare și vor deveni mai naturale, în care există dezacorduri, există concurență și există cooperare.”
El a descris detensionarea ca parte a unei realinieri mai ample în Orientul Mijlociu:
Arabia Saudită și țările din Golf doresc parteneriate globale cu SUA ca pilon cheie, dar nu singurul”, a spus el. „Preferința lor rămâne aceea de a avea o relație mult mai strânsă cu Washingtonul, dar nu sunt dispuse să taie relațiile cu alte puteri, cum ar fi China.”
Riadul nu se simte în siguranță în relația sa cu Washingtonul de cel puțin un deceniu. Odată ce dependența SUA de petrolul saudit a luat sfârșit, rolul primului ca furnizor de securitate al celui de-al doilea a fost inevitabil pus sub semnul întrebării, iar drumurile lor s-au îndepărtat încet-încet. Riadul a considerat că sprijinul lui Barack Obama pentru primăvara arabă a fost greșit și a încercat să blocheze eforturile acestuia de a negocia un acord nuclear cu Iranul în 2015.
Sub Donald Trump, Riadul a obținut exact politica americană pe care o preconiza, inclusiv o presiune maximă asupra Iranului, doar pentru a descoperi că aceasta nu era pe placul său. Faptul că rachetele de fabricație iraniană au oprit temporar jumătate din producția de petrol a Arabiei Saudite în septembrie 2019 a fost o demonstrație șocantă a expunerii saudite. A fost și mai șocant când Trump nu a venit în apărarea Riadului. În mod similar, Emiratele Arabe Unite s-au simțit profund jignite de indiferența percepută a Occidentului atunci când patru nave au fost atacate în Golful Oman în mai 2019.
