Decretul 410 din 1959: BOR contra PMR!
Înainte de epoca comunistă, Biserica Ortodoxă Română era un pilon central al societății românești, oferind îndrumare spirituală și sprijin poporului, dar mai ales conducerii. Cu toate acestea, când statul comunist s-a edificat, a început atacurile subversive la adresa instituției Bisericii, pe care a văzut-o ca o amenințare la adresa ideologiei sale. Biserica a fost acuzată că era înapoiată, reacționară și anticomunistă, iar liderii ei au fost adesea vizați pentru arestare și închisoare.
Unul dintre cele mai cunoscute incidente din această perioadă a fost mutarea forțată a mii de călugări și călugărițe din mănăstirile și mănăstirile lor. În 1959, Marea Adunare Națională a adoptat o lege care interzicea monahismul de la o anumită vârstă în jos (55 pentru călugări, 50 pentru monahi) și ordona închiderea mai multor mănăstiri.
Prin Decretul 410, călugării și călugărițele care refuzau să renunțe la jurămintele lor au fost arestați și îndepărtați cu forța, adesea în lagăre de muncă sau închisori. Biserica Ortodoxă Română s-a confruntat și cu presiuni financiare și instituționale semnificative în perioada comunistă. Statul a confiscat proprietățile bisericii, inclusiv terenuri, clădiri și alte bunuri, și i-a confiscat o mare parte din veniturile acesteia. Biserica a fost, de asemenea, supusă unui control guvernamental strict, numirea episcopilor și a altor lideri fiind supusă aprobării organului executiv. În ciuda acestor provocări, Biserica Ortodoxă Română a continuat să joace un rol important în viața multor români, în special în mediul rural. Biserica a oferit un sentiment de comunitate, sprijin și solidaritate, iar serviciile sale au oferit un răgaz de la realitățile dure ale vieții comuniste.
La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, câțiva preoți și episcopi proeminenți sau pronunțat împotriva politicilor comuniste, în special a relocării forțate a mii de săteni din casele lor pentru a face loc proiectelor de industrializare. Acești preoți și episcopi s-au confruntat cu riscuri majore, mulți fiind arestați, întemnițați sau exilați. În urma revoluției,
Biserica Ortodoxă Română a cunoscut o perioadă de creștere și expansiune rapidă. Biserica a reușit să dobândească proprietăți, să construiască noi biserici și mănăstiri și să-și extindă controlul.
