De la cherestea la aviație: Povestea lui William E. Boeing și a companiei care îi poartă numele
William Boeing, 1929
Succesul lui Boeing se datorează în mare măsură capacității sale de a înțelege, de a se adapta și de a se dezvolta. Atât de avangardistă era natura activității lui Boeing, încât este puțin probabil ca el însuși să fi vizualizat pe deplin traiectoria companiei.
Wilhelm, tatăl lui, a murit când William avea doar 8 ani. După ce mama lui William, Marie, s-a recăsătorit, acesta a fost trimis peste hotare să studieze în Elveția. S-a întors pentru a-și continua educația la o școală pregătitoare din Boston, înainte de a se înscrie la Școala Științifică Sheffield, Yale din Connecticut pentru a studia ingineria.
În 1903, cu un an înainte de încheierea studiilor, Boeing a renunțat și a decis să transforme terenul moștenit în Gray’s Harbor, Washington, într-un depozit de cherestea. La fel ca și firma tatălui său, compania de cherestea a lui Boeing a servit cerințele crescânde ale Revoluției Industriale. Succesul i-a permis să se extindă, mai întâi în Alaska, apoi în Seattle, unde, în 1908, a înființat Greenwood Timber Company.
Doi ani mai târziu, la moartea mamei sale, acesta a moștenit 1 milion de dolari, echivalentul a aproximativ 33 de milioane de dolari în prezent. Această sumă a finanțat diversificarea în domeniul construcției de ambarcațiuni, care a urmat achiziționării șantierului naval Heath Shipyard de pe râul Duwamish, Seattle.
Primele experiențe de zbor ale lui Boeing l-au dezamăgit
În 1909, Boeing a participat la Expoziția Alaska-Yukon-Pacific din Washington unde a avut pentru prima dată contact cu avioanele. Un an mai târziu, la Dominguez Flying Meet din California, Boeing a cerut fiecărui pilot să îl plimbe cu avionul, însă toți au refuzat, cu excepția unuia.
Când, în cele din urmă, Boeing a fost dus la un zbor cu un hidroavion Curtiss de către un prieten, a fost dezamăgit, găsind avionul inconfortabil și instabil. A început să învețe despre mecanica aeronavelor cu scopul de a îmbunătăți în cele din urmă designul acestora.
Învățarea zborului a fost următorul pas logic, așa că Boeing a început să ia lecții în 1915 la Școala de zbor Glenn L. Martin din Los Angeles. A cumpărat unul dintre avioanele lui Martin, care s-a prăbușit la scurt timp după aceea. După ce a aflat că reparațiile puteau dura săptămâni întregi, Boeing i-a spus prietenului și comandantului marinei americane, George Westervelt:
„Am putea construi noi un avion mai bun”.
În 1916, au fondat împreună Pacific Aero Products. Prima încercare a companiei, denumită cu afecțiune Bluebill, denumită profesional B&W Seaplane și mai târziu Model C, a înregistrat un succes uriaș.
Perspectiva militară a lui Westervelt i-a oferit lui Boeing o oportunitate
Westervelt a părăsit compania când a fost transferat în est de către Marina Militară. În lipsa unor talente în inginerie, Boeing a convins Universitatea din Washington să înceapă un curs de inginerie aeronautică. În urma transformării șantierului naval Heath Shipyard într-o fabrică, Westervelt l-a îndemnat pe Boeing să solicite contracte guvernamentale, anticipând implicarea SUA în Primul Război Mondial.
O demonstrație reușită a modelului C în Florida a dus la o comandă de 50 de avioane din partea Marinei americane. În 1916, Pacific Aero Products a fost redenumită Boeing Air Company.
Boeing a înființat prima rută internațională de corespondență aeriană
Când războiul s-a încheiat, sectorul aviației a avut de suferit și a fost inundat de avioane militare ieftine. Boeing a fabricat mobilă în timp ce a explorat oportunitățile aviației comerciale. În 1919, a testat prima rută internațională de corespondență aeriană între Seattle și Vancouver, împreună cu fostul pilot militar Eddie Hubbard.
Șase ani mai târziu, o nouă legislație a deschis toate rutele de corespondență aeriană spre o licitație publică. Boeing a câștigat ruta San Francisco – Chicago. În urma acestei afaceri, Boeing a înființat compania aeriană Boeing Air Transport, care a transportat aproximativ 1.300 de tone de marfă și 6.000 de pasageri în primul an.
Expansiunea rapidă a Boeing a provocat o reacție legislativă
În 1921, afacerea Boeing era pe profit. Un deceniu mai târziu, în opinia guvernului, acest lucru se întâmpla în mod neloial. În 1929, Boeing Airplane Company și Boeing Air Transport au fuzionat cu Pratt și Whitley pentru a forma United Aircraft and Transport Corporation. În 1930, o serie de mici achiziții de companii aeriene a devenit United Air Lines.
Legea privind corespondența aeriană a determinat divizarea United Aircraft and Transport Corporation în trei entități: United Aircraft Corporation, Boeing Airplane Company și United Air Lines. Boeing a demisionat din funcția de președinte și și-a vândut acțiunile. Mai târziu, în 1934, a primit medalia Daniel Guggenheim pentru excelență în inginerie, la cinci ani după ce Orville Wright a câștigat premiul inaugural.
Acesta a păstrat legătura cu foștii colegi și chiar s-a întors la companie ca și consultant în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, a avut un rol consultativ în lansarea „Dash-80” – cunoscut mai târziu sub numele de Boeing 707 – primul avion de pasageri cu reacție din lume.
