De ce a refuzat Albert Einstein să devină președinte al Israelului?
Chiar dacă știința se afla în sufletul său, greutățile pe care le-a trăit înainte de cel de-al Doilea Război Mondial în Germania l-au făcut să fie implicat în diferite situații și dezbateri politice. Din cauza consecințelor teribile ale celui de-al Doilea Război Mondial pentru poporul său (comunitatea evreiască), a simțit nevoia de a se poziționa el însuși drept evreu și de a prelua controlul asupra acestei comunități, precum și asupra statului Israel. Einstein a fost un intelectual care nu și-a dorit niciodată puterea, deoarece „singura autoritate pe care o urmărea era cunoașterea”. Înainte de a emigra în Statele Unite, în 1936, a fost amenințat cu moartea chiar de Hitler, prin urmare știa că nu are altă opțiune decât să fugă din țara sa natală.
Politica în Israel după cel de-al Doilea Război Mondial
Majoritatea evreilor care au fost eliberați din lagărele de concentrare la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au emigrat în Israel, deoarece știau că vor găsi siguranță și confort în ciuda potențialelor conflicte din Palestina. Chaim Weizmann, primul președinte al Israelului, a fost cel care a convins guvernul SUA să recunoască noul stat, fiind ales în funcție la 16 februarie 1949.
El a îndeplinit acest rol până la moartea sa din 1952. David Ben Gurion, prim-ministrul Israelului de la acea vreme, a declarat că îl va propune pe Albert Einstein pentru rolul de președinte. Ben Gurion a prezentat în cadrul partidul său politic argumentul conform căruia Albert Einstein era cel mai mare evreu de pe Pământ și poate cel mai inteligent om de pe planetă, prin urmare, „el ar trebui să fie președintele statului Israel.”
Pe 16 noiembrie 1952, Gurion a trimis o scrisoare ambasadei Israelului la Washington. Șeful ambasadei la acea vreme era Abba Ebn, o cunoștință a lui Gurion. Acesta l-a rugat să afle dacă Einstein ar fi interesat să devină președinte al Israelului. El ar fi trebuit să emigreze imediat în Israel pentru a obține cetățenia israeliană înainte de a putea candida.
La 18 noiembrie 1952, Einstein i-a răspuns direct lui Gurion printr-o scrisoare în care a prezentat diferite motive pentru care refuză această propunere
În scrisoare, el a menționat că a fost profund emoționat la primirea ofertei, dar, în același timp, i-a fost rușine de faptul că nu o va accepta. El a motivat că și-a dedicat întreaga viață științei și că nu a ocupat niciodată o funcție oficială și, prin urmare, a considerat că aptitudinile sale sunt inadecvate pentru rolul de președinte.
„Sunt profund mișcat de oferta statului nostru Israel și, în același timp, sunt trist și rușinat pentru că nu o pot accepta. Toată viața mea a trebuit să mă ocup de lucruri obiective, așa că îmi lipsește atât abilitatea naturală, cât și experiența de a mă descurca bine cu oamenii și de a exercita atribuții oficiale.”
Cu toate acestea, s-a speculat mult timp că motivele refuzului ar fi fost datorate îndoielilor fizicianului cu privire la secesiunea din regiune pentru separarea teritorială a evreilor de arabi. Einstein era un pacifist și, în acest sens, viziunea sa ar fi fost diferită de cea a oamenilor pe care ar fi trebuit să-i conducă.
