Într-un interviu acordat scriitorului şi jurnalistului de la Pravda Igor Bukker, Andreev spunea că voievodul român ar fi fost un om de stat de talia şi grandoarea ţarului Petru cel Mare, iar meritele sale în lupta antiotomană ar fi fost mult mai mari decât ale lui Iancu de Hunedoara, care ar fi fost Cavalerul Alb mai mult pentru unguri, decât pentru celelalte popoare europene.
Numai eroul albanez Skanderbeg ar fi fost cam de aceeaşi statură cu Vlad Ţepeş în lupta împotriva expansiunii otomane în Europa.
Mai mult decât atât, victoriile lui Vlad Ţepeş asupra turcilor ar fi fost la fel de strălucite ca şi victoriile marelui comandant de oşti rus, generalisimusul Suvorov, mai ales dacă ţinem cont de faptul că disproporţia de forţe ar fi fost, după cum susţine Andreev, de unu la douăzeci.
În opinia lui Aleksandr Andreev, voievodul român ar fi fost salvatorul Europei şi a întregii creştinătăţi în faţa pericolului unei cuceriri otomane iminente, la fel cum şi românii, ca popor, ar fi avut acelaşi rol salvator pentru Europa ca şi ruşii, câteva secole mai târziu.
Teritoriul României, leagănul civilizației
Andreev vorbeşte în interviu despre viaţa şi personalitatea lui Vlad Ţepeş, despre contextul epocii în care a trăit şi a luptat acesta, dar şi despre istoria românilor de la începuturile ei, ba chiar şi de începuturile civilizaţiei umane, leagănul ei fiind, potrivit istoricului rus, pe teritoriul României de azi.
El susţine că primii germeni ai civilizaţiei au apărut, acum 8.000 de ani, chiar pe teritoriul României de azi, că aici ar fi apărut şi primul alfabet, cu mult înaite să apară hieroglifele egiptene sau scrisul sumerian, că aici ar fi fost descoperită şi roata…
Mai mult, Aleksandr Andreev lasă de înțeles că şi vechii daci ar fi fost tot un fel de români, că Dacia s-ar fi numit sau cel puţin ar fi trebuit să se numească, de fapt, tot Ţara Românească şi că numai romanii ar fi numit-o Dacia.
Cu alte cuvinte, el susţine că primele „state româneşti” ar fi apărut încă de acum 2.500 de ani, înainte de Burebista şi Decebal, că românii, cunoscuţi de autorii romani drept daci, i-ar fi bătut pe romani „oricând au vrut şi de câte ori au avut chef”.
