Cum și-a câștigat Ucraina independența față de Rusia după destrămarea Uniunii Sovietice
Ucraina a fost una dintre aceste republici, apărând ca stat suveran în lumea postcomunistă europeană. Drumul către independență în Ucraina a fost marcat de o serie de evoluții, începând cu declararea suveranității în iulie 1990. Această declarație, care a fost aprobată de parlamentul ucrainean, a pus bazele independenței statului. Totuși, Ucraina nu și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică până la 24 august 1991. Guvernul sovietic s-a opus acestei declarații, dar a fost în cele din urmă recunoscută de comunitatea internațională.
Problema construcției statului a fost una dintre cele mai dificile provocări cu care s-a confruntat Ucraina după independență. Nu aveau instituțiile, infrastructura și resursele necesare pentru a funcționa ca stat suveran. Primele alegeri prezidențiale au avut loc în 1991, iar Leonid Kravchuk a fost ales ca prim președinte al Ucrainei independente.
Kravchuk a supravegheat procesul de construire a statului și înființarea unor instituții cheie, cum ar fi Ministerul Afacerilor Externe și Banca Centrală, în timpul președinției sale. De asemenea, a lucrat pentru integrarea Ucrainei în comunitatea internațională și consolidarea legăturilor cu alte țări. Cu toate acestea, președinția lui Kravchuk a fost afectată de nesiguranța economică și politică, iar popularitatea i s-a erodat în timp. Drept urmare, Leonid Kucima a fost ales președinte al Ucrainei în 1994. Președinția lui Kucima a fost marcată de eforturile de revitalizare a economiei și de creștere a nivelului de trai. De asemenea, a lucrat pentru a diminua influența Federației Ruse asupra Ucrainei și pentru a consolida independența țării.
Ucraina a făcut progrese semnificative în reformele economice și politice în timpul președinției lui Kucima
Țara a cunoscut implementarea unor reforme orientate spre piața liberă, care au avut ca rezultat o îmbunătățire a economiei. Concomitent, s-au depus eforturi pentru îmbunătățirea sistemului politic și juridic al țării, ceea ce a ajutat la instaurarea statului de drept și la întărirea democrației. Alegerea lui Viktor Iuşcenko ca preşedinte al Ucrainei în 2005 a semnalat începutul unei noi ere în istoria ţării. În timpul președinției lui Iuscenko, s-au făcut eforturi pentru integrarea în continuare a Ucrainei în Uniunea Europeană și NATO, precum și pentru consolidarea independenței acesteia față de Rusia.
Revoluția portocalie din 2004 a fost un eveniment esențial în președinția lui Iuşcenko. Revoluția a fost o mișcare de protest în masă care a apărut ca răspuns la acuzațiile de fraudă electorală în timpul alegerilor prezidențiale. Protestele au forțat în cele din urmă o reluare a alegerilor, pe care Iuscenko le-a câștigat. Revoluția Portocalie a reprezentat un moment decisiv în istoria Ucrainei, demonstrând angajamentul țării față de democrație și statul de drept.
