Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Cum s-au transformat „Jocurile Pașnice” din 1972 în „Masacrul de la München”?

Pentru a spori sentimentul de libertate, securitatea în cadrul evenimentului a fost redusă. Totuși, după 10 zile, evenimentul mondial s-a transformat într-o tragedie când teroriștii palestinieni au ucis opt concurenți israelieni.

Jocurile Olimpice din 1972 au rămas în istorie sub numele de „Masacrul de la Munchen„. În seara zilei de 4 septembrie, echipa israeliană s-a bucurat de timpul petrecut vizionând piesa de teatru „Fiddler on the Roof”, după care au mers cu toții să se odihnească în camerele lor. În primele ore ale zilei de 5 septembrie, opt membri ai grupului terorist palestinian „Septembrie Negru” s-au strecurat în „Satul Olimpic” și s-au îndreptat direct spre clădirea în care erau cazați concurenții israelieni.

Teroriștii erau înarmați cu pistoale Tokarev, puști de asalt și grenade

Primele două victime au fost antrenorul echipei israeliene de lupte libere, Moshe Weinberg, și halterofilul Yossef Romano. Atacul a început la ora 4:30 dimineața, iar la ora 5:10 au fost anunțate autoritățile. Teroriștii au aruncat apoi pe fereastră o bucată de hârtie care conținea lista lor de revendicări. Ei doreau ca 234 de prizonieri să fie eliberați din închisorile israeliene și alți doi dintr-o închisoare germane. Au cerut ca toate acestea să fie realizate până la ora 9 dimineața.

Negociatorii germani au acceptat în cele din urmă cererile teroriștilor. Prim-ministrul israelian de la acea vreme, Golda Meir, a declarat: „Dacă noi cedăm, atunci niciun israelian nu se va mai simți în siguranță” și a respins orice altă cooperare cu teroriștii.

Când membrii organizației Septembrie Negru și-au dat seama că operațiunea lor a eșuat și că cererile lor nu vor fi îndeplinite, și-au îndreptat atenția asupra evadării.

Au cerut să fie duși la Cairo cu două avioane, împreună cu ostaticii

Dându-și seama că nu-i puteau lăsa pe teroriști să părăsească țara, mai ales cu ostaticii, germanii au organizat Operațiunea Sunshine, care urma să ia cu asalt clădirea de apartamente. Cu toate acestea, misiunea lor a eșuat atunci când teroriștii au descoperit planul la televizor.

Aceștia au fost transportați cu două elicoptere până la un avion de la baza aeriană NATO Fürstenfeldbruck, aflată în apropiere de Munchen. Între timp, Conrad Ahlers, purtătorul de cuvânt al guvernului german, a declarat că operațiunea de eliberare a ostaticilor a fost un succes, ceea ce a dat speranțe false familiilor israeliene îngrijorate.

Cele două elicoptere au aterizat la baza aeriană și, în timp ce doi teroriști au ieșit pentru a inspecta avionul, Ministerul de Interne din Bavaria a ordonat lunetiștilor militari să deschidă focul – ceea ce a dus la un schimb de focuri timp de două ore. O explozie s-a produs atunci când teroriștii au detonat o grenadă într-unul dintre elicoptere, ucigând ostaticii și un oficial german. Sportivii din celălalt elicopter au fost ciuruiți de gloanțe. Lunetiștii germani au ucis cinci dintre teroriști, în timp ce trei au fost încarcerați.

În timp ce își așteptau procesul, un avion al companiei germane Lufthansa a fost deturnat pe 29 octombrie

Se cerea ca teroriștii să fie eliberați și scutiți de procesul de la Munchen în schimbul unei aterizări sigure a avionului. Prizonierii au fost imediat lăsați liberi.

Deși au fost eliberați, doi dintre ei ar fi fost uciși în Israel în anii următori. Cel de-al treilea, Jamal Al-Gashey, a ieșit din ascunzătoare în 1999, acordând un interviu în documentarul despre masacrul de la München, One Day in September, realizat de Kevin Macdonald. În cadrul documentarului, Al-Gashey a declarat:

„Sunt mândru de ceea ce am făcut la Munchen, pentru că a ajutat enorm cauza palestiniană… înainte de Munchen, lumea habar nu avea despre lupta noastră, dar în acea zi, numele de „Palestina” a fost rostit în toată lumea”.

Jocurile Olimpice din 1972 sunt amintite ca fiind unul dintre cele mai triste evenimente din istorie. La Jocurile Olimpice ulterioare, securitatea a fost mult mai strictă pentru a asigura securitatea sportivilor, a staff-ului și a publicului.