Cum răstălmăcește Putin istoria celui de-al Doilea Război Mondial!
Actualul dictator rus și-a plecat solemn capul și a îngenuncheat în fața unei coroane de flori depuse în cinstea eroilor bătăliei care a schimbat cursul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu o zi înainte de ceremonie, un bust de bronz al lui Iosif Stalin fusese dezvelit în oraș, al cărui nume a fost schimbat în Volgograd în 1961. Până atunci, Stalin, probabil cel mai mare criminal în masă al secolului al XX-lea, nu mai era în vogă. Dar pentru Putin, orașul este încă Stalingrad, anul este încă 1943, naziștii duc încă un război de pământ pârjolit, iar eroicul popor rus luptă încă împotriva unui inamic mult mai puternic în apărarea patriei. Numai că suntem în 2023, iar inamicul este națiunea independentă Ucraina și înarmată de democrațiile occidentale – inclusiv de Germania.
„Ideologia nazismului amenință securitatea țării noastre”
Scopul lui Putin, mergând la Stalingrad, a fost de a face legătura între războiul trecut și cel prezent și, în acest fel, de a trezi mândria rusească și de a-i avertiza pe dușmanii săi de viitoarea lor soartă.
„Din nefericire, vedem că ideologia nazismului, în forma și manifestarea sa modernă, amenință din nou în mod direct securitatea țării noastre”, a declarat el într-un discurs ținut în fața unei audiențe militare. „Din nou și din nou trebuie să respingem agresiunea Occidentului colectiv. Este incredibil, dar este un fapt: suntem din nou amenințați de tancurile germane Leopard cu cruci pe ele”.
Fuhrer-ul, în prima sa mișcare de cucerire, a anexat Austria în martie 1938, revendicând-o ca parte istorică a Reich-ului german, iar apoi a organizat un vot în care 99,75% dintre austrieci au votat oficial pentru a se alătura Germaniei. De cealaltă parte, prima mișcare a lui Putin în acest război a fost anexarea Crimeei în martie 2014, revendicând-o ca parte istorică a Imperiului Rus, iar apoi a organizat un vot în care 97% dintre locuitorii din Crimeea au votat oficial pentru a se alătura Rusiei.
Următorul pas pentru Hitler, în 1938, a fost anexarea regiunii Sudetenland, regiunea germanofonă a Cehoslovaciei, unde naziștii locali, la ordinele Berlinului, au instigat pretexte false pentru preluarea puterii de către Germania.
Acțiuni asemănătoare cu cele din 1938-39
Propaganda nazistă necruțătoare a transformat Cehoslovacia, o democrație progresistă, într-un agresor și l-a acuzat pe președintele său, Edvard Benes, de o serie de crime inventate. „Este insuportabil pentru o putere mondială să știe că există tovarăși de rasă alături de ea care sunt în mod constant afectați de cele mai grele suferințe pentru simpatia sau unitatea lor cu întreaga națiune, cu destinul și Weltanschauung-ul său”, a răcnit Fuhrerul. „Intereselor Reich-ului german le aparține protecția acelor popoare germane care nu sunt în măsură să-și asigure de-a lungul frontierelor noastre libertatea politică și spirituală prin propriile eforturi”.
Nu este atât de greu să înlocuiești Weltanschauung-ul german cu „lumea rusă”; Hitler, protectorul vorbitorilor de limbă germană oprimați, cu Putin, eliberatorul vorbitorilor de limbă rusă oprimați; Edvard Benes cu Volodimir Zelenski; Sudetenland cu Donbas; naziștii din țara vecină susținuți de Berlin cu separatiștii ucraineni susținuți de Moscova. În ambele cazuri, incidentele din regiunile separatiste au fost stârnite la ordinul imperiului vecin, oferindu-i acestuia un pretext pentru a invada.
În Cancelaria Reich-ului de atunci, ca și la Kremlin acum, fiecare gest de negociere a păcii era o făcătură pentru a câștiga mai mult timp pentru război. La șase luni de la Conferința de la Munchen din septembrie 1938, în cadrul căreia Sudetenlandul a fost cedat Germaniei, Hitler a înghițit restul Cehoslovaciei, fiind doar începutul. La opt ani după ce a început un război în Crimeea și Donbas, Putin a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei, aducând distrugere, crimă, viol, ocupație, anexare, deportare, amenințări cu anihilarea și multe altele.
La Stalingrad, Putin a folosit minciuna istorică acolo unde știa că va face cel mai mult rău – împotriva germanilor. Agonia deciziei cancelarului Olaf Scholz de a trimite tancuri în Ucraina, după luni de ezitare, a reflectat o teamă autentică în rândul germanilor – nu atât că Rusia va riposta cu arme nucleare, așa cum a amenințat Putin în discursul său, ci că Leopard-ul german este încă Panzer, că utilizarea lor în Ucraina ar putea încă să evoce imagini ale Operațiunii Barbarossa, că țara nu poate niciodată să treacă peste cea mai întunecată istorie a sa.
