Ce prevedea acordul dintre Italia și teroriștii palestinieni?
Prin acest acord , negociat după masacrul de la Fiumicino din 17 decembrie 1973 Italia a garantat palestinienilor – care erau ajutați de grupuri de extremă stângă italiene – libertatea de a tranzita cu arme și explozbil teritoriul național, în schimbul garanției că nu vor avea loc atacuri în Italia, cu excepţia loviturilor care vizau interesele americane și israeliene.
„Istoria Republicii Italiene este împletită cu diverse legende. Unul dintre acestea este Lodo Moro”. Așa își începe cartea „Lodo Moro: terorismul și rațiunea de stat 1969 – 1986”, profesorul universitar și cercetătorul Valentine Lomellini.
Pentru a afla adevărul, cercetătorul italian a lucrat șase ani și a consultat circa 30 de mii de pagini de documente în peste douăzeci de arhive din Italia și Europa. Rezultatul este o lucrare istorică riguroasă asupra masacrelor și terorismului politic palestinian.
E vorba de o epocă în care Italia a fost oarecum „cruțată” de terorismul din Orientul Mijlociu, cu excepția unor atacuri sângeroase care au lăsat aproximativ 60 de morți (Fiumicino , 17 decembrie 1973; sinagoga din Roma , 9 octombrie 1982; Fiumicino, 27 decembrie 1973 ; 1985; Achille Lauro, 8-10 octombrie 1985; Fiumicino, 27 decembrie 1985).
Aldo Moro nu este singurul responsabil pentru „Lodo Moro”
Principala contribuție a cărții lui Lomellini la restabilirea adevărului istoric este că, deși pavctul a intrat în istorie drept „Lodo Moro”, responsabilitatea nu îi revine doar omului politic asasinat în 1978 de teroriștii comuniști din Brigăzile Roșii.
„Mariano Rumor, Giulio Andreotti și Bettino Craxi sunt implicați în aceste evenimente, ca să numim doar câțiva oameni politici”.
Mai mult, istoricul Lomellini spune că pactul nu a însemnat că teroriștii nu erau arestați în Italia sau că s-ar fi bucurat de impunitate. „Gherilele sunt mereu arestate și apoi, grație intervenției Internelor, Afacerilor Externe și colaborării unor magistrați și chiar – în 1976 – a președintelui de atunci al Republicii, Giovanni Leone, care grațiază teroriști libieni, sunt eliberati. Prin urmare, pactul ia forma unor procese în care sunt „ajutați”, dar niciodată nu e vorba de prevenirea arestării. Este o politică care se dezvoltă la un nivel foarte înalt”, susține autorul cărții în interviul acordat ziaristului Gianluza Zanella de la Il Giornale.
