Cauzele care au dus la acest final au fost ruptura survenită între Tudor și pandurii săi, distanțarea sa față de Eteria, dar și încercarea unei apropieri față de turci.
Tudor Vladimirescu a fost ridicat pe 21 mai (stil vechi) 1821 din tabăra de la Golești și dus sub escorta arnăuților la Târgoviște unde a fost judecat de un tribunal, format din boieri numiți de Alexandru Ipsilanti, care l-a condamnat la moarte.
Teama că locuitorii orașului vor încerca să-l elibereze i-a determinat pe eteriști să execute sentința imediat, astfel că Tudor a fost împușcat, iar corpul său a fost aruncat într-o fântână.
Trei reprezentări
Interesul de care s-a bucurat ulterior mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu a avut drept consecință necesitatea asocierii unei imagini conducătorului pandurilor.
Pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României ne propune trei reprezentări care, privite comparativ, conturează ipostaze destul de diferite ale portretului fizic al lui Tudor Vladimirescu.
Cel care a oferit un chip conducătorului pandurilor rămâne pictorul Theodor Aman, care i-a reconstituit fizionomia pornind de la descrierea făcută de Petrache Poenaru, fostul secretar de cancelarie al lui Tudor Vladimirescu, dar și de la mărturiile altor contemporani.
Stilul neoclasic al tabloului (foto sus) oferă personajului o imagine idealizată și reprezintă punctul de plecare pentru reprezentările ulterioare.
Cel de-al doilea portret al lui Tudor Vladimirescu este o litografie publicată în luna octombrie 1911 în ziarul Ilustrațiunea Română și însoțește articolul „Un portret necunoscut al lui Tudor Vladimirescu” semnat de I. Uescu, în care este consemnată remarcabila descriere pe care istoricul C.D. Aricescu, redutabil cercetător al Revoluției de la 1821 și director al Arhivelor Statului (1869-1876), i-o face pornind tot de la izvoarele păstrate de la Petrache Poenaru:
„Statura lui Tudor era de mijloc; era om legat, cum se zice, și de o constituție robustă.
Culoarea părului și a mustăților era galbenă-castanie, iar părul era dat pe spate în formă de chică scurtă, lăsând a-i se vedea ceafa rasă, fruntea lată și încrețită, sprincenile groase și cam lăsate pe ochi, ochii căprii cu o căutătură cruntă, ce insufla respect și frică; fața smeadă, nasul drept și potrivit, gura bine făcută; mustața răsucită, bărbia cam rotundă.
Portul lui Tudor în timpul revoluției era: în cap căciulă dreaptă și înaltă, de hârșie neagră și cu fundul de postav alb (cum purtau pe atunci numai Domnii și membrii familiilor domnești).
Peste cămașă purta pieptar cu șireturi negre.
Pe deasupra pieptarului dulamă încopciată, de culoare neagră-verde și lungă până jos de genunchi.
Pe deasupra dulamei cepcheu până la brâu. Gambele acoperite cu poturi strâmți, cu copci și găitane. În picioare cisme lungi la drum, și în oraș cu iminei.
O sabie turcească atârna după gât, cu găitane groase.
La drum purta pistoale la coborul calului.
Iarna purta deasupra vestmintelor o tătarcă (un fel de bundă lungă și îmblănită) cu guler scurt și ridicat, având puțină blană pe la capul mânecilor și primprejur; era cusută cu găitan de mătase roșie și neagră împletit cu fir, mânecile lungi și strâmte”.
Mai este și portretul lui Tudor Vladimirescu pictat în biserica de lemn din Prejna, județul Mehedinți, ctitoria sa și a lui Gheorghe Duncea (1808), una din puținele reprezentări care datează chiar din timpul vieții sale.
Există și o anumită legătură între cele trei imagini: tabloul realizat de Theodor Aman a fost, în fapt, o comandă din partea lui Constantin D. Aricescu, menit să completeze volumele „Istoria revoluțiunii române de la 1821” și „Acte justificative la istoria revoluțiunii de la 1821”, iar una din sursele pe care pictorul s-a bazat a fost portretul lui Tudor Vladimirescu din Biserica Prejna.
