O minte încurcată
La acea dată, Anglia se alăturase mecanismului european al cursului de schimb. După o perioadă de creștere, asociată cu o rată moderată a inflației și o scădere a șomajului între 1983-1988, situația a început să se inverseze spre finalul anilor ’80. Inflația crescuse cu 3,3%, ajungând la 10,9% în septembrie 1990.
În această situație, Marea Britanie decide să adere la Mecanismul cursului de schimb, care obliga banca centrală a țării să apere cursul de schimb, intervenind pe piață dacă era necesar. Britanicii considerau că acest mecanism ar fi putut ajuta la reducerea inflației și va aduce stabilitate companiilor prin controlul cursului de schimb.
În anii 1990-1992, ratele dobânzilor deveniseră foarte mari. Afectat de acest lucru, George Soros decide că scurtcircuitarea lirei sterline ar duce la devalorizarea monedei și ar obliga Anglia să părăsească Sistemul Monetar European.
În acest context, George Soros încearcă să îi convingă pe alți investitori să conducă un atac speculativ asupra Băncii Angliei. Dacă reușeau să epuizeze rezervele băncii, singura soluție rămasă pentru Anglia era devalorizarea.
Pe 16 septembrie 1992, George Soros cu ajutorul altor bănci de investiții precum JP Morgan, Bank of America și Jones Investment, a reușit să prăbușească lira printr-un atac masiv și coordonat. Pentru a contracara vânzarea lirei sterline, Banca Angliei și-a folosit rezervele pentru a răscumpăra lira, însă acestea erau prea mici pentru un atac atât de puternic.
Succesul operațiunii
În cele din urmă, Banca Angliei a fost obligată să renunțe, anunțându-și ieșirea din Sistemul Monetar European. Prin parierea pe căderea lirei, câștigul de capital al lui George Soros a fost estimat la 1,1 miliarde de dolari.
La puțin peste 90 de ani, George Soros încă este în viață. El continuă să-și expună opiniile cu privire la problemele economice din prezent. Este în mod clar unul dintre investitorii care au rămas în istoria economică a lumii.
