Ele au finanțat cruciadele, războaiele sfinte binecuvântate de papă, dar, în ultimă instanță, războaie duse pentru dominația economică.
Dante
Chiar și tatăl lui Dante a fost bancher, dar unul modest, limitându-și activitatea la mici împrumuturi date unuia și altuia.
Bancheri mari erau Portinari, din a căror familie era Beatrice, dar mai bogați erau Bardi, cele două familii înrudindu-se prin căsătoria Beatricei cu Simone.
Astfel, femeia iubită de Dante, candida Beatrice, a sfârșit prin a se înrudi cu unul dintre cei mai șmecheri aventurieri ai epocii, Musciattino Bardi, care din cetățean al Florenței a ajuns negustor în Franța și apoi cavaler.
Cu toate că-și zicea bancher se ocupa numai cu camăta și înșelătoria, fiind implicat într-un proces celebru, ca băbuit de otrăvirea a două regine.
Fiorinul de aur
După ce în 1252 se bate fiorinul de aur, Florența devine centrul bancar al Europei.
Fiorinul era din cel mai fin aur care se putea obține, avea pe o parte figura Sfântului Giovanni Batista, iar pe cealaltă crinul heraldic cu inscripția „Florența”.
Negoțul cu lână îi transformase pe florentini din negustori în bancheri, dar la aceasta a contribuit și faptul că au știut să acapareze monopolul financiar al bisericii catolice.
Astfel, au intrat în legături de faceri cu Curțile Franței și Angliei, ori cu principii de Valois.
Regi și principi s-au adresat bancherilor din Florența, ca Bardi, Spini, Peruzzi, pentru a obține împrumuturi cu ca să-și poarte războaiele, să-și întrețină luxul, fastul, suita, bufonii, falconieii și amantele.
Războiul de o sută de ani
În timpul războiului de o sută de ani, Filip al VI-lea, regele Franței, și Eduard al III-lea al Angliei s-au adresat bancherilor florentini pentru a obține mijloacele necesare continuării războiului.
Aceștia, devenind din ce în ce mai îndrăzneți în speculațiile lor și nevoile bănești ale regilor mărindu-se zi de zi, se ajunge la un împrumut de o sută de milioane de fiorini aur, dat regelui Eduard de către băncile Bardi și Peruzzi, asociate.
Pentru acele timpuri era o operație de proporții uriașe.
Dar, într-o zi a anului 1345, regele Anglei se mulțumește să comunice bancherilor florentini că nu mai poate plăti.
A fost o zi foarte urâtă pentru Florența, vestea provocând nu numai falimentele băncilor Bardi și Peruzzi, ci și ale altora mai mici, legate de ele, ca Frescobaldi, Spini, Riccardi.
Giovani Villani, cronicarul orașului Florența, scrie că încetarea plății din partea regelui Angliei a fost cel mai mare dezastru și înfrângere pentru orașul său.
Într-adevăr, anul 1345 a fost decisiv pentru bancherii florentini, dar un nou astru răsărea la orizontul lumii monetare: Medici.
Sursa: Prof. Ruggero Pamieri, Bancherii italieni în timpul Renașterii
