Cum a reușit Clint Eastwood să descrie bătălia de la Iwo Jima din perspectiva obiectivă a ambelor tabere?
Clint Eastwood a urmărit să descrie angajamentul așa cum a fost cu adevărat. Într-un interviu acordat NPR, el a declarat că cele două filme nu au fost „menite să ia partea niciuneia dintre cele două tabere ale poveștii”, adăugând că „ceea ce se rezumă la faptul că atunci când mamele își pierd fiii, fie că sunt japonezi sau americani, reacția are întotdeauna același patos”. Rezultatul a fost o capodoperă cinematografică în două părți.
Steagurile părinților noștri și Scrisori din Iwo Jima
Flags of Our Fathers (Steagurile părinților noștri) se bazează pe cartea cu același nume scrisă de James D. Bradley și Ron Powers. Filmul prezintă evenimentele din jurul ridicării drapelului american pe Iwo Jima în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și faima și atenția ulterioară pe care au primit-o cei implicați. Povestea este spusă din perspectiva a trei soldați – John Bradley, Rene Gagnon și Ira Hayes – care sunt trimiși într-un turneu național pentru a strânge bani pentru efortul de război.
Scrisori din Iwo Jima spune povestea aceleiași bătălii, de data aceasta din perspectiva japonezilor. Mai exact, urmărește experiențele generalului Tadamichi Kuribayashi, care este trimis la Iwo Jima pentru a se pregăti pentru forțele americane care se apropie. Prin intermediul scrisorilor lor, aflăm despre luptele personale ale soldaților japonezi, despre temerile și simțul datoriei, precum și despre admirația și loialitatea lor față de lider.
Cele două filme împreună prezintă o reprezentare mai completă a bătăliei de la Iwo Jima, care nu a mai fost prezentată până acum. Pentru acest lucru au fost nominalizate – și au câștigat – diverse premii, inclusiv Oscaruri, Globuri de Aur, Critics’ Choice Awards și Premiul Cinema for Peace 2007 pentru cel mai valoros film al anului.
Bătălia de la Iwo Jima
Bătălia de la Iwo Jima a fost o campanie militară importantă care a avut loc în perioada 19 februarie – 26 martie 1945 între Corpul pușcașilor marini al SUA și Armata Imperială Japoneză. Insula a avut o importanță strategică pentru ambele părți, deoarece era situată la jumătatea distanței dintre Japonia și bazele americane din Mariane. Prin urmare, armata americană a considerat că capturarea acesteia era crucială în planul propus de a invada partea continentală a Japoniei.
Începând cu 19 februarie, Corpul pușcașilor marini a desfășurat un asalt amfibiu masiv asupra insulei. Apărătorii japonezi, în număr de aproximativ 21.000, erau adânc înfipți într-o rețea de tuneluri și peșteri, ceea ce îi făcea greu de detectat. Bătălia a devenit o luptă brutală și prelungită, americanii confruntându-se cu o rezistență acerbă și cu pierderi grele.
În ciuda acestor provocări, forțele americane au câștigat treptat teren și au capturat în cele din urmă insula la 26 martie. Bătălia de la Iwo Jima s-a soldat cu pierderi grele pentru ambele tabere, americanii suferind 27.071 de pierderi totale, iar japonezii înregistrând între 17.845-18.375 de morți sau dispăruți – aproape întreaga lor forță defensivă.
Angajamentul rămâne una dintre cele mai emblematice și mai larg recunoscute bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial, în special din perspectiva SUA. Ridicarea drapelului american în vârful Muntelui Suribachi a devenit un simbol durabil al vitejiei și sacrificiului, iar acesta a fost comemorat de Memorialul de război al Corpului de Marină din Washington, DC.
Reacții la filmele lui Clint Eastwood
Flags of Our Fathers (Steagurile părinților noștri) și Letters from Iwo Jima (Scrisori din Iwo Jima) au fost aclamate atât de public, cât și de critici.
După cum a relatat Reuters, Hiromasa Murakami, un tâmplar în vârstă de 50 de ani, a văzut Letters from Iwo Jima la cinematograf pentru a vedea dacă un american poate spune poveștile ambelor tabere. El a plecat spunând că Eastwood a făcut-o bine, spunând: „A fost minunat. Cum să mă exprim? A fost la fel pentru ambele părți, pentru ei și pentru noi. Toată lumea a fost o victimă”.
Bătălia de la Iwo Jima, deși susținută ca o demonstrație a sacrificiului american, a fost în mare parte uitată în Japonia. Eastwood a declarat la o conferință de presă în această țară:
„Niciunul dintre actorii mei japonezi nu știa nimic despre Iwo Jima. Ați pierdut 21.000 de oameni! Să-i ignorăm pur și simplu… ce s-ar întâmpla dacă am face asta?”. El a adăugat: „Cred că este important ca toată lumea să-și amintească faptul că oamenii și-au dat viața pentru a-și proteja țara”.
Pentru mult timp, Iwo Jima a fost privită ca o înfrângere în Japonia, iar realizarea unui film despre aceasta ar fi de neconceput
Eichi Tsukada, un pensionar în vârstă de 71 de ani al cărui tată a murit în cel de-al Doilea Război Mondial, a oferit o perspectivă asupra poziției țării spunând:
„Iwo Jima a fost o înfrângere. A fost mizerabil și nicio companie japoneză de film nu a vrut să încerce să o arate”.
Acestea fiind spuse, Eastwood a reușit să livreze un film cu respect și onestitate. Ken Watanabe, care a jucat rolul generalului Kuribayashi în Scrisori din Iwo Jima, a explicat:
„Ca persoană din industria cinematografică japoneză, am senzația ușor jenantă că ar fi trebuit să ne îndreptăm atenția spre bătălia de la Iwo Jima și să filmăm ceva pe această temă mai devreme”.
Filmul a schimbat cursul bătăliei aproape uitate. Un elev de liceu în vârstă de 17 ani, Satoshi Koyama, a declarat că a învățat ceva și că „soldații americani și japonezi luptau cu aceeași emoție. Amândoi doreau să se întoarcă în țara lor natală”.
