Cum a încercat un jurnalist „impostor” să schimbe cursul Primului Război Mondial?
Administrația președintelui Woodrow Wilson îl expulzase pe Boy-Ed din Statele Unite, împreună cu colegul său din corpul diplomatic german, atașatul militar Franz von Papen, din cauza unui număr tot mai mare de dovezi care arătau că diplomații erau implicați în sabotaj și propagandă înșelătoare, încălcând politica de neutralitate a Americii din Primul Război Mondial.
Războiul făcea ravagii în Europa de mai bine de un an. În calitate de națiune neutră, Statele Unite au menținut relații diplomatice cu fiecare dintre principalii combatanți: Germania și aliatul ei, Austro-Ungaria, pe de o parte, și Anglia, Franța și Rusia, pe de altă parte. Pentru Germania, expulzarea lui Boy-Ed și a lui Papen a fost un eșec umilitor în relațiile internaționale.
Ceea ce i-a făcut situația și mai grea intelectualului Boy-Ed a fost faptul că fusese alungat din America de un misterios „gură-cască” care edita un mic cotidian în Providence, Rhode Island. În ultimele șase luni, Providence Journal – condus de editorul John Revelstoke Rathom – tipărise zeci de articole în exclusivitate care expuneau presupusele intrigi germane în America. Diplomații germani din Statele Unite au fost scandalizați de avalanșa de articole, care îi învinuiau de comploturi, de la fraudă cu pașapoarte la propagandă, la subminarea industriei și a forței de muncă americane, până la sabotaj.
În cea mai scandaloasă poveste a lui Rathom, acesta îl numea pe Boy-Ed drept omul de bază într-o conspirație germană pentru a-l readuce la putere pe dictatorul mexican exilat Victoriano Huerta printr-o lovitură de stat și pentru a-i face contrabandă cu arme lui Huerta, astfel încât Mexicul să poată ataca sud-vestul Statelor Unite.
Părea prea nebunesc ca să fie adevărat
Totuși, germanii au înțeles că mulți oameni din Statele Unite îl credeau pe Rathom. Și dacă destui americani ajungeau să vadă Germania ca pe o amenințare, „Statele Unite ar putea intra în război de partea Marii Britanii și a aliaților săi.”
„Bineînțeles că mă abțin, la ora plecării mele, să recitesc din nou toate poveștile care au fost spuse despre mine în ziarele americane și care, ca și povestea prostească cu Huerta, au fost inventate de Providence Journal”, a răbufnit Boy-Ed. „[Ziarul] a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a crea o suspiciune aproape isterică în toată țara, pentru a prejudicia opinia publică împotriva Germaniei.”
„Noi, germanii, nu înțelegem cum voi numiți presa voastră liberă”, a continuat acesta. „Nu permitem insultarea reprezentanților guvernelor prietene sau ca guvernul nostru să fie împiedicat în relațiile cu națiunile apropiate, nici sacrificarea gratuită a reputației oamenilor prin afirmațiile sălbatice și nechibzuite ale unor ziare iresponsabile.”
Rathom nu a fost singurul jurnalist care a publicat povești acuzatoare despre spionajul german în anii critici în care Statele Unite au fost neutre
New York World, de exemplu, a publicat mai multe povești care au dat de furcă ambasadelor despre propaganda germană și sabotajul economic. Dar Providence Journal al lui Rathom a devenit sursa principală de informații despre comploturile și intrigile germane, în pofida unui tiraj de abia o zecime comparative cu cel al marilor ziare din New York.
El a dezvăluit comploturile germane cu privire la acapararea pieții americane de armament și falsificarea dovezilor împotriva președintelui Wilson. În plus, a dezvăluit faptul că germanii transmit mesaje codificate ilegal către Berlin, încălcând astfel neutralitatea SUA. Planul lor mai includea scufundarea unuia dintre propriile lor transatlantice în râul Hudson, în amonte, cu scopul de a prinde în capcană navele de război americane.
Aceste știri de senzație au construit peste noapte o reputație națională pentru Providence Journal, chiar dacă Rathom nu a explicat niciodată cum de un ziar modest și conservator din Rhode Island obținea toate aceste articole.
Majoritatea americanilor doreau ca Statele Unite să stea departe de conflictul european, dar fiecare poveste de succes despre uneltirile germane în America a slăbit rezistența țării în fața războiului.
La izbucnirea războiului, diplomații germani din Statele Unite nu mai reprezentau doar interesele imperiului. Germania se aștepta ca aceștia să ajute la câștigarea luptei. Guvernul german a direcționat sume mari de bani prin intermediul personalului său din SUA pentru propagandă în vederea manipulării opiniei publice americane. Pe lângă războiul psihologic, în ianuarie 1915, șeful secției politice a Statului Major General al Imperiului German a transmis diplomaților germani din Statele Unite autorizația de sabotaj împotriva „fabricilor de provizii militare, căilor ferate, barajelor [și] podurilor”, în mare parte pentru a întrerupe transportul de provizii de război către Marea Britanie și aliații săi.
Diplomații care au executat aceste ordine nu erau considerați sabotori, ci patrioți. Nu erau spioni instruiți și făceau greșeli, uneori extrem de stupide. Dar nu și-au putut imagina cum fiecare pas greșit al lor ajungea pe prima pagină a ziarelor.
Rathom a oferit ulterior un răspuns
În 1917, el a lansat un turneu de conferințe în SUA în care s-a mândrit cu faptul că a comandat o rețea de contraspionaj formată din reporteri de ziar obișnuiți care s-au infiltrat în consulatele germane și austriece din America sub acoperire ca simpli angajați. Aceștia au sustras documente, au interceptat convorbiri telefonice secrete și chiar au sedus un diplomat german – toate acestea în vederea obținerii unei știri exclusive.
Povestea lui Rathom se împletește cu cea a Americii în Primul Război Mondial. Câmpurile de luptă se aflau în Europa, dar războiul s-a purtat și acasă, cu tușul de imprimantă și propagandă.