Cum a încercat Ludendorff să înlăture dinastia Hohenzollern din România?
Iașiul avea să devină capitala României pentru următorii doi ani. Iarna anului 1916 a oferit armatei române răgazul de care avea nevoie. Reorganizată, echipată și instruită corespunzător, armata română urma să scrie istorie în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917.
Aceste victorii au fost singurele evenimente de bun augur pentru Antanta în 1917
Din păcate pentru România, mișcările revoluționare din Imperiul Rus aveau să o afecteze dramatic. În urma preluării puterii în Rusia de către Lenin și a deciziei acestuia de a încheia pacea în orice condiții cu Puterile Centrale, soarta României părea pecetluită. Rămasă fără aliatul său rus, România a fost, la rândul ei, forțată de circumstanțe să caute pacea. Condus de conservatorul Alexandru Marghiloman, guvernul nou instalat pro-german al României a avut misiunea de a încheia pacea cu Puterile Centrale. Prin Tratatul de la București, semnat de România la 7 mai 1918, au fost conveniți termenii păcii. A fost o pace umilitoare, care a transformat România într-o „colonie” a Puterilor Centrale. Deși Parlamentul României a ratificat tratatul, Regele Ferdinand a refuzat să promulge „pacea”.
„Începutul sfârșitului pentru Puterile Centrale”
Între timp, lucrurile au luat o nouă amploare pe Frontul de Vest. Cea de-a doua bătălie de la Marna din vara anului 1918 a fost ultima ofensivă majoră a germanilor în Primul Război Mondial. Nu a durat mult până când la Iași a ajuns vestea că germanii au fost în cele din urmă opriți și forțați să se retragă dincolo de Marna, că mii de soldați americani soseau în fiecare zi pe frontul francez și că austriecii se resimțeau după eșecul ofensivei Piave de pe frontul italian. Aceste evoluții au dat speranțe românilor că soarta războiului s-ar putea schimba în favoarea Antantei.
Premierul României, Alexandru Marghiloman, nu a reușit să anticipeze evoluția ulterioară a conflictului. El a rămas convins că viitorul României depindea în continuare de relația strânsă cu Germania și Austro-Ungaria. Din acest motiv, a continuat să facă presiuni asupra regelui pentru a ratifica Tratatul de la București. Cu toate acestea, Regele Ferdinand și majoritatea politicienilor români erau din ce în ce mai convinși că Antanta se apropia de victorie. Evenimentele de pe Frontul de Vest le dădeau speranțe. Veștile din străinătate se răspândeau din ce în ce mai repede, atât în teritoriul ocupat, cât și în Moldova. Extrasele din rapoartele poliției germane sunt ilustrative pentru această situație.
Neratificarea tratatului de pace de către regele Ferdinand și frământările tot mai numeroase din România au provocat ample dezbateri la Berlin. A fost discutată posibilitatea de a alunga din România dinastia Hohenzollern sub amenințarea unei acțiuni militare și a ocupării țării. Ludendorff s-a întâlnit pe 14 august cu generalii armatei germane la Spa pentru a planifica o operațiune militară sub numele de cod „Fangstoss”, fiind pregătit și un ultimatum pentru autoritățile române.
La 13 septembrie, Mackensen a primit ordin să se pregătească să mărșăluiască spre Iași
Cu toate acestea, trei zile mai târziu, Ludendorff a fost informat de către generalii de la Viena că în urma inițiativelor de pace, trupele Imperiului Austro-Ungar nu vor participa la acțiunea militară. Ludendorff a anulat operațiunea Fangstoss, dar și-a exprimat nemulțumirea, avertizând Austro-Ungaria că va suporta singură repercusiunile unei eventuale acțiuni a României.
Începutul declinului pentru Puterile Centrale a venit la 15 septembrie, când generalul Louis Franchet d’Esperey a lansat mult așteptata ofensivă a armatei aliate pe frontul macedonean. Lucrurile aveau să se schimbe și pentru România.
