Opoziția guvernului și a presei
“O campanie violentă începută în presă. Nu erau invective, trivialități și minciuni cu care să nu fie acoperită această familie. Oricum ar fi, la București, toată lumea era de acord pentru a striga împotriva Văcăreștilor. Regele, care la început fusese pentru, de îndată ce prinse de veste de curentul ostil ce se formă în clasele noastre dominante, cu intuiția simțului său practice, schimbă cîrma și se declară cu hotărîre contra.”
Toate partidele de la acea vreme erau împotriva căsătoriei dintre Ferdinand și Elena Văcărescu. De asemenea, toate ziarele se prezentau a fi împotrivă. Toți s-au prezentat împotriva marilor familii boierești. Observând că se creează probleme, Regele Carol I decide să își schimbe poziția, însă Regina Elisabeta rămâne de acord cu propunerea lui Ferdinand.
Iscându-se un conflict între cei doi, Elisabeta îl previne pe Carol că dacă nu va reveni asupra hotărârii sale, aceasta va fi nevoită să divorțeze. Cu toate acestea, Carol a rămas ferm, nedorind să își mai schimbe poziția.
Regina Maria a României
Deoarece atmosfera devenise tensionată, s-a decis ca Ferdinand să fie trimis într-o inspecția la toate unitățile militare, în timp ce Regina Elisabeta a plecat la Veneția pentru a o vizita pe mama sa, care a intervenit pentru a aplana lucrurile. În 1892, Ferdinand se căsătorește cu principesa Maria de Saxa-Coburg-Gotha, situația fiind aplanată rapid.
Prin urmare, Elena Văcărescu este trimisă în exil, anul 1891 găsind-o în Italia, ca ulterior să se stabilească definitiv în Franța unde începe un parcurs în viața literară. “Toți folicularii și toți oratorii de cafenea invocau, ca niște inconștienți, Divanul ad hoc, soarta Poloniei și alte asemenea inepții, fără să priceapă că buba trecutului, năzuința la tron, era tămăduită cu desăvîrșire, și că, astăzi, era de-o importanță capitală de a strecura sânge românesc în vinele unei dinastii străine, destul de mediocră prin înșușirile sale proprii”, a scris Duiliu Zamfirescu.
