Performanța actoricească și frumusețea lui Grace l-au determinat pe Gary Cooper să o solicite ca parteneră în celebrul „High Noon”, turnat un an mai târziu.
Este de altfel pelicula care a făcut-o faimoasă.
După încă patru ani, cu unsprezece filme la activ, Grace Kelly a abandonat strălucirea Hollywoodului pentru un altfel de rol: cel de Prințesă de Monaco.
După fastuoasa nuntă cu Prințul Rainier al III-lea, în 1956, Grace nu a mai apărut în nici un film până la moartea sa tragică din septembrie 1982, într-un accident de mașină.
Noua sa calitate de prințesă de Monaco și obligațiile de protocol s-au dovedit incompatibile cu perioadele lungi de filmare, cu orar stric, impuse de majoritatea regizorilor.
Au mai fost și copiii: Caroline, prințesă de Hanovra, s-a născut la un an după nuntă, în 1957, iar în anul următor s-a născut Albert al II-lea, prinț de Monaco. Stephanie se va naște în 1965.
În mijlocul acestui vârtej al noii sale vieți princiare, Grace Kelly a avut un moment în care a sperat să poată reveni pe platourile de filmare, în 1962.
Marele Alfred Hitchcock se gândea la un film pentru care și-ar fi dorit-o în rolul principal pe Grace, cu care mai realizase alte trei pelicule.
Acest film se va numi „Marnie”, iar era cel al lui Margaret „Marnie” Edgar, o tânără cu tulburări psihice care, pe când era copil, ucisese un bărbat despre care crezuse că i-a atacat mama.
Se pare că această partitură actoricească nu a fost considerată de presă și de oficialii din Monaco demnă de o prințesă, astfel că Grace a fost nevoită să refuze, spre marea ei supărare dar și a lui Hitchcock.
În final, rolul îi va reveni lui Tippi Hedren.
Potrivit Mental Floss, se pare că o contribuție decisivă ca Grace să refuze rolul a avut-o Charles de Gaulle, care a exercitat presiuni asupra Prințului Rainier.
De atunci, nu s-a mai pus problema unui nou film. În ciuda faptului că, puțin înaintea nunții sale, ea declarase: „Nu voi înceta niciodată să joc”.
